Cu mîna întinsă spre sănătate

Florin CRĂCIUN

Nu mai constituie nici o noutate, astăzi, că în România sistemul de sănătate publică parcurge stadiul de perpetuă resuscitare, fiind într-o prelungită comă, că avem cea mai scăzută speranță de viață din Europa, dar și cele mai mari rate ale mortalității infantile, că unele boli contagioase, cum ar fi TBC-ul, au o răspîndire tipică țărilor din lumea a treia etc. Toate, ca o consecință a crizei fără de sfîrșit prin care trece un sistem conceput prost, anacronic, ineficient, rigid, constipat, dar care, paradoxal, toacă diareic fonduri bănești uriașe. între timp, listele celor aflați în așteptare pentru operații s-au aglomerat întratît încît, uneori, sînt programate la intervenții persoane deja decedate. Conform legii privind drepturile pacientului, „pacienții au dreptul la îngrijiri medicale de cea mai buna calitate”, ideea fiind întărită prin prevederea conform căreia „pacientul are dreptul de a fi respectat ca persoană umană, fără nici o discriminare”. Despre ce fel de drepturi la îngrijiri medicale de cea mai bună calitate, fără nici o dicriminare, mai poate fi vorba într-o țară în care nu există accesul egal al cetățenilor săi, indiferent de poziția lor socială, la îngrijirile de sănătate de bază? într-o țară în care persistă bariere de-a dreptul inumane la medicamente, cu o harababură de nedescris a listelor cu medicamente gratuite și compensate, ceea ce generează lună de lună suplicii suplimentare bolnavilor cronici, majoritar pensionari vîrstnici? într-o țară în care pacientul trebuie să vină în spitale cu medicamente, accesorii și hrană de acasă? într-o țară în care plata actului medical nu a fost și nu este corelată cu nivelul de performanță și cu calitatea actului medical prestat? O lege strîmbă a împămîntenit la noi un obicei balcanic, acela al bacșișului, a cărui mărime este lăsată la jocul hazardului. Așa s-a împămîntenit ideea că „dacă nu ai bani, nu ai ce căuta la doctor”. Idee ce ar fi corectă în condițiile în care nu ar există contribuțiile legale. Și-atunci, corpul profesional medical este pus în situația deloc onorabilă de a-și submina cîteodată fără scrupule demnitatea, coborînd-o la nivelul șpăgii ordinare, fie ea și protejată legal. Dureros și revoltător este că unii nu așteaptă recompensa de bun-simț, ce vine de obicei de la sine, ci condiționează actul medical salvator de anumite sume fixe prestabilite arbitrar, neținînd seama dacă pacientul este boier ori rob. Așa se explică faptul că o mare parte a populației, în special din mediul rural, continuă să rămînă în afara accesului efectiv la serviciile sanitare din cauza dificultăților financiare și a cheltuielilor de transport; că medicii de familie, în loc să devină consilierii de sănătate ai pacienților, sînt plătiți în funcție de numărul abonaților și nu de calitatea serviciilor efective oferite; că persoanelor în vîrstă nu li se asigură îngrijirile; că tot mai mulți români, în aceste condiții și din aceste cauze, mor cu zile. Și asta, în anul 2005, după un deceniu și ceva de experimentări și reformări sterile ale sistemului sanitar. Ministerul Finanțelor, ca un căpcăun, a pus labele și pe fondurile caselor de asigurări de sănătate, spre a astupa găurile bugetare de la șomaj și pensii. Un abuz grosolan, acceptat cu lașitate de administratorii fondurilor asiguraților, deoarece în consiliile de adminstrație ale acestor instituții de drept privat s-au strecurat tot felul de neaveniți, stabiliți de conducerile politice ale fiecărui județ. Lamentările fără sfîrșit privind lipsa banilor nu prea mai țin. Bani pentru sănătate au fost și sînt. Iar dacă într-adevăr sînt insuficienți, ori trebuie chivernisiți cu cap, ori trebuie sporite impozitele și contribuțiile cu această destinație, rezolvîndu-se și problema spinoasă a salarizării corespunzătoare a personalului medical. Soluții pentru diminuarea treptată a caznelor pacientului român există. Cu cît se va prelungi agonia, cu atît salvarea va fi periclitată. De aceea, operația se impune de urgență. Iar dacă cei care au efemer bisturiul la îndemînă simt că sînt depășiti de evenimente, cel mai cinstit și demn ar fi să se apuce de altceva.

d lipsa banilor nu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!