Cu sapa prin tarlaua SAPARD

Ovidiu PAULIUC

Programul „Fermierul” tinde să rămînă la stadiul de iluzie, așa cum s-a întîmplat cu atîtea alte proiecte care au vizat agricultura. De altfel, pariurile cu agricultura au fost pierdute de toți miniștrii, fiindcă e greu să cîștigi un pariu pe care știi dinainte că îl pierzi. însă de vorbit nu e greu, mai ales cînd există un ministru relativ carismatic, cu fluență în vorbire și cu un discurs care pare argumentat fără putință de tăgadă, așa cum e cazului domnului Gheorghe Flutur. Iar fiindcă avem în sînge credulitatea, țăranul „pune botul”, ceea ce nu se întîmplă și cu trimișii Uniunii Europene, care au început să ne tragă de urechi că agricultura bate pasul pe loc.
Cert este că sărăcia îl îndepărtează tot mai mult pe țăran de posibilitatea să se asocieze și să înființeze ferme, care necesită utilaje și dotări pe care nu și le-ar permite nici în șapte vieți de muncă pe brînci.

Programul „Fermierul” ar fi trebuit să demareze și în județul nostru, ceea ce de altfel s-a și întîmplat, dar numai pe hîrtie. Lucru însă insuficient pentru ridicarea moralului agricultorului din brazdă. Eșecul previzibil al programului este recunoscut chiar de către liberali, care l-au inițiat. Politicienii descoperă abia acum că țăranul român e prea sărac și prea chitit să producă mai ales pentru gurile din bătăura sa, darămite să mai scoată bani din buzunar ca să producă pentru alții. Iar estul județului este cu totul edificator în acest sens. Deputații coboară rar din jilțurile parlamentare și limuzinele lor, pe banchetele cărora gîndesc înființarea de ferme înfloritoare în fiecare localitate. Și tot așa, visînd, își mai prăfuiesc uneori pantofii prin vreun cătun uitat de lume, unde descoperă cu uimire că nu există apă de băut sau veceuri la școală. Și, totuși, banii pe care UE ni-i dă trebuie cheltuiți. Și nu putem, deși țăranul abia își tîrîie brîul. Executivul actual, deși pare preocupat de soarta agriculturii, poartă o mare vină că nu cunoaște realitățile din agricultură, greutățile financiare cu care se confruntă producătorii agricoli, nu cunoaște setea de îmbogățire a procesatorilor și comercianților, iar fără să ia măsurile cuvenite, împinge pe buza prăpastiei un proiect considerat inițial foarte bun.

E limpede că în Moldova e cea mai mare sărăcie, mai ales pe la țară. De aceea, cei mai mulți bani europeni au fost direcționați în această regiune, iar băcăuanilor le-au fost alocate 7,56 de milioane de euro. Oricum, Regiunea de Nord-Est a fost campioană la proiecte SAPARD, absorbind mai multe fonduri decît orice altă regiune din țară. Banii trebuie cheltuiți cumva, dar oricum nu pe țuică. Ei ar fi destinați în special tinerilor, fiindcă vîrstnicii de pe la noi sînt prea marcați de urmările colectivizării ca să își mai dea bruma de avere pe mîinile altuia, spre gestionare. Dar ce ne facem, că dai cu tunul și abia dacă găsești cîțiva tineri, pe ici, pe colo, dintre cei care au amînat plecarea în Italia sau în Spania. Problema este că pînă și cei care ar vrea să acceseze bani prin „Fermierul” spun că programul nu este tocmai rentabil și că mai degrabă apelează la credite bancare. Iar cum totul este îmbrăcat într-o glazură groasă de birocrație, tipică bucătăriei românești, eșecul prinde contur tot mai pronunțat. țuică. Ei

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!