Cultura a ajuns oaia neagră a autoritățile de la sate

• în anul 2003, o parte dintre primăriile comunale din județul Bacău nu au alocat nici un leu pentru achizițiile de carte, încălcînd grav Legea Bibliotecilor • „este una dintre realitățile triste din județul nostru” a afirmat prefectul Radu Cătălin Mardare

Una dintre legile menite să susțină și să promoveze cultura, anume Legea nr.334, din 31 mai 2002, este încălcată fără prea multă emoție în aproape tot județul Bacău. Deși articolul 40 al acestei legi prevede: „Creșterea anuală a colecțiilor din bibliotecile finanțate din fonduri publice trebuie să fie de minimum 25 de documente specifice la 1.000 de locuitori”, autoritățile nu se prea înghesuie să o respecte. Bibliotecile comunale au trecut în administrarea consiliilor locale, care au și îndatorirea de a îmbogăți fondul de carte. Din motive explicate ca fiind de ordin financiar, această lege este ignorată cu desăvîrșire în unele comune. Cu toate acestea, se pare că nu banii sînt principalul motiv al lipsei de carte, dar și interesul scăzut pentru cultură al edililor locali, aleși să conducă destinele unor comunități.

În comuna Măgirești trăiesc nu mai puțin de 4.639 de persoane, dintre care 680 sînt înscriși în calitate de cititori la biblioteca din comună, al cărui fond documentar este de 9750 de volume. Teoretic, anul trecut ar fi trebuit să fie alocați bani care să permită cumpărarea a o sută de volume. Practic, biblioteca nu a văzut nici un leu, iar șansele pentru o asemenea investiție sînt minime. Primarul comunei, Gheorghe Cernat, crede că principala vină o are ordonatorul de credit care nu alocă fonduri pentru cărți. „N-am avut repartizat nici un leu pentru cărți. Nu mi-a dat județul. Avem, totuși, trei camere pline cu cărți. Dar ce să mă fac eu? Să pun din salariul meu? Abia avem bani pentru salarii și încerc să-i completez salariul bibliotecarei. Nici anul acesta nu mi s-au dat nici cinci lei pentru cărți”, a declarat primarul Cernat.

Situația nu este deloc îmbucurătoare nici în comuna Livezi, unde anul 2003 a însemnat abstinență totală la capitolul investiții carte. Deși biblioteca sătească are înregistrați 65 de cititori, iar fondul de carte este de 6.558 de volume, consiliul local nu a găsit fonduri pentru a mai cumpăra ceva și pentru cei interesați de studiu. Aici, se pare că dorință există, însă nu e suficient. „Banii pentru cărți i-am luat pentru a plăti salariile. Vedeți și dumneavoastră care sînt sumele care s-au dat. Și anul acesta se va întîmpla același lucru, mai ales că pentru ultimul semestru nu sînt bani nici măcar pentru salarii. Dacă bugetul ar permite, s-ar cumpăra și cărți. Vă asigur că nu putem fi acuzați de rea voință”, a afirmat Elisabeta Călin, contabila Primăriei Livezi.

Lista cazurilor de încălcare a Legii Bibliotecilor poate continua și cu alte comune băcăuane, fără însă ca cineva să poată fi tras la răspundere. Nefiind decît îndrumători de specialitate pentru colegii lor de la sate, cei de la Biblioteca Județeană Bacău nu au ce face. „Nu putem decît să constatăm cu tristețe situația din teritoriu”, a declarat Silvia Petcu, directoarea Bibliotecii Județene „C. Sturdza”. Prefectul Bacăului, Radu Cătălin Mardare, a fost surprins de situația existenă. „O să mă adresez și în scris primarilor. O să mă interesez care este situația, însă cred că explicația este, într-o oarecare măsură, lipsa banilor. Nu cred că este vorba de rea intenție”, ne-a declarat prefectul Mardare, care a și concluzionat: „este una dintre realitățile triste din județul nostru”.

Realitatea este cu atît mai tristă, cu atît există localități în care oamenii mai sînt interesați de lectură. În comuna Motoșeni, atît în anul 2003, cît și în anul 2004 a fost prevăzută pentru achiziția de carte suma de 10 milioane de lei. Explicația oferită de contabilul comunei, Corneliu Mihăilescu, a fost cît se poate de simplă. „Este normal să luăm cărți, pentru că există oameni interesați, nu numai elevi, care vin la bibliotecă”, ne-a declarat el. Cît privește posibilul răspuns la întrebarea de ce în unele zone s-au achiziționat cărți, iar în altele nu, ni l-a dat tot Corneliu Mihăilescu: „consider că preocuparea fiecăruia diferă în funcție de interesul care îl are pentru culturalizarea oamenilor”. (Constantin GHERASIM)