Sindicatul Rafinorul a trimis – asa cum va informam – premierului Emil Boc o scrisoare in care reclama tergiversarea procesului derulat de sase in justitie pentru inchiderea Programului de reorganizare judiciara al societatii Rafo Onesti. Mentinerea acestui proces, acum pe rolul instantei din Brasov, tine blocat si procesul de creditare a rafinariei, necesara programului de modernizare si repornirii acesteia. Desi, Guvernul si-a aratat disponibilitatea de a garanta acest credit. Rafo este, prin urmare, efectiv blocata in tisul justitiei si in cel financiar. Cum de a ajuns in aceasta situatie, o explica chiar scrisoarea trimisa premierului.
Rafo, unitate etalon in sistemului de prelucrare a titeiului in Romania pina la nivelul anului 2000 (una di9ntre cele cinci mari rafinarii ale tarii), unitate privatizata in extremis in octombrie 2001 – cum spun salariatii – dupa sapte incercari nereusite, din motive care sigur au tinut de actul de administrare, in perioada 2001 – 2003 a acumulat datorii imense, mai ales la bugetul de stat, ceea ce a pus societatea aproape in imposibilitatea de a-si mai continua activitatea din lipsa resurselor financiare.
La nivelul anului 2004 administratia Rafo considera ca singura sansa de a se redresa era intrarea in insolventa si propunerea unui plan de reorganizare, in conformitate cu prevederile Legii 64 (a reorganizariii judiciare si falimentului).
Programul a fost aprobat de Tribunalul Bacau in 8 decembrie 2004. Din acel moment, impotriva Rafo au luptat toti factorii de natura politica, insitutionala sau economici, persoane fizice si juridice – factori care au dorit cu orice pret blocarea activitatii societatii si gasirea oricarei forme ca unitatea sa intre in faliment. Iata care a fost sirul evenimentelor:
1. Decembrie 2004: Guvernul Tariceanu emite, in prima zi de mandat o ordonanta de urgenta in care s-a propus o analiza asupra planului de reorganizare, in baza careia o comisie de analiza sa constate viabilitatea sau nu a planului de reorganizare. Prevederile ordonantei nu au fost puse niciodata in aplicare.
2. Pentru a forta falimentul societatii, in aprilie 2005, Ministerul de Finante, respectiv Autoritatea Nationala de Administare Fiscala – ANAF, a blocat rambursarea de TVA aferent importului de titei, aproximativ 60 de miliarde de lei vechi. Unitatea intra in incapacitate financiara, a ramas oprita doua luni si era la un pas de faliment.
3. Administratia Rafo si conducerea organizatiei de sindicat a gasit o solutie de repornire in regim de procesare de titei incheiat cu firma Expanet.
4. La finele anului 2005, unitatea a inregistrat, dupa cinci ani de rezultate financiare negative, profit operational, mentinind in activitate 2.600 de salariati.
5. Pe parcursul anilor 2005 – 2007, unitatea isi realizeaza integral prevederile planului de reorganizare, reusind, prin aportul actionarului majoritar in noiembrie 2007, sa achite integral datoria catre bugetul de stat si bugetele locale, in limita a 10.000 de miliarde de lei vechi, astfel toate elementele de natura financiara inscrise in tabloul final al creditorilor sa fie rezolvate.
Practic, in limita prevederilor Legii 64 si Legii 85/2006, planul de reorganizare ar fi trebuit sa fie inchis in prima parte a anului 2008, legea prevazind un maxim de 3,5 ani pentru inchiderea unui plan de reorganizare. Pentru a mentine blocata Rafo, Ministerul de Finante, respectiv ANAF, a mai intentat doua procese impotriva Rafo, fara argumente legale, procese pe care Rafo le-a cistigat dupa inca un an, fapt care ar fi trebuit sa conduca la inchiderea planului. Nici dupa finalizarea acestei etape planul de reorganizare nu s-a inchis sub motivul ca in proces au aparut alti contestari pe de o parte, care nu au fost inscrisi in tabelul creditorilor sau nu au avut nici o tangenta cu Rafo, iar pe de alta parte judecatorul sindic nu accepta inchiderea planului pina cind toate hotaririle emise de el, respectiv hotaririle definitive si executorii nu vor fi si irevocabile, desi Legea 85/2006 nu prevede asa ceva. Sub aceste aspecte, procesul Rafo, prin contestatari a fost purtat la Curtea de Apel Brasov si Curtea de apel Ploiesti, Inalta Curte de Justitie si Casatie, Curtea Constitutionala.
Datorita acestor tergiversari, actionarul majoritar si conducerea Rafo, in octombrie 2008, sub presiunea crizei economice si financiare internationale nu a putut obtine un credit pentru realizarea proiectului avind in vedere ca toate bancile au solicitat, din acel moment, garantii de stat pentru acordarea creditului.
Lasă un răspuns