O nedreaptă și nefericită întâmplare m-a făcut să ajung la Spitalul Județean din Bacău, cu Mama, Catinca (Cica) Precup, suferindă. Am sperat până în ultima clipă că vom pleca de acolo sănătoși, că vom petrece împreună Crăciunul și Revelionul. Că ne vom bucura cu toții că am mai trecut peste încă un hop, că am păcălit fatalitatea și că mai avem timp. Destinul a fost însă neîndurător, nedrept.
Însă doresc să remarc profesionalismul unor oameni care știu să-și facă meseria de medic, cea mai nobilă de pe acest pământ. Iar când vorbesc de meserie, mă refer nu doar la talentul de a mânui bisturiul, ori de a potrivi doza corectă de anestezic, ci la sufletele acestor oameni pe care-i simți aproape, și la felul în care empatizează cu suferința. La modul în care îți vorbesc, la felul în care caută cele mai bune soluții, dar și la compasiunea cu care îți spun, cu o voce domoală, că este posibil să pierdem bătălia. Îi simți ca facând parte din familia ta. Da, am întâlnit asemenea oameni și în Secția de Chirurgie și în cea de Anestezie Terapie Intensivă, și-mi fac o datorie de onoare să le mulțumesc medicilor Florin Gunea și Oana Mardare, dar și întregului corp al asistenților, în special al celor de la ATI.
Da, în sistemul sanitar există și oameni în halate albe cu sufletele pietrificate, portari care te privesc de sus și miniștri cărora nu le pasă. Dar eu cred că până la urmă acești oameni vor fi dați la o parte, iar un cuvânt greu de spus în marginalizarea lor îl vor avea tocmai medicii adevărați, medicii cu suflet, cum mai cred că dacă le-am mulțumi mai des, schimbarea s-ar putea petrece mai repede. Pentru că mult prea devreme devenim iraționali, prea ușor aruncăm vina pe umerii lor.
În ceea ce ne privește pe mine, pe Roxana și Aurel Precup, le mulțumim!
Totodată, mulțumiri și ”Ziarului de Bacău”, pentru că a făcut posibil acest demers public.
Ionuț Tomescu
Lasă un răspuns