Zice povestea noastră de-o sfadă strașnică despre ce e mai
folositor omului pentru a fi bine informat. Ca toate poveștile,
are și ea un tîlc. Chiar și în zilele noastre.
– Eu sînt mai importantă, zise urechea. Ca dovadă, oamenii
comunică prin vorbire și aceasta e o calitate tipic umană.
– Taci ! Mai bine ai spune că omul e dezinformat dacă pleacă
urechea la toate bîrfele, sări ochiul. Eu, ochiul, sînt mai important,
deoarece 70-80% din informațiile despre lumea înconjurătoare le
percepe omul cu ochii, cu mine și perechea mea.
– Eu sînt mai importantă, zise mîna. Scrie și-n Biblie că Toma n-a
crezut în învierea lui Isus, deși-l văzuseră ceilalți apostoli. A cerut
să-i atingă mîinile care aveau urmele cuielor răstignirii și coasta
purtînd lovitura de lance, ca dovadă fără tăgadă a ceea ce există.
Ochii pot fi lesne înșelați de Fata Morgana – mirajul deșertului – de
alte iluzii optice și imagini meșteșugit alese. Abia după ce Toma a
atins rănile lui Isus, atunci s-a convins de învierea acestuia.
– Vai vouă, zise gura. Dacă n-aș fi eu să spun ce se întîmplă, ce
văd ochii, atunci nici timpanele n-ar avea ce auzi. Bîrfa, zisă și
“Radio Baba” sau “Radio Șanț”, rămîne cel mai important mod de
informare al omului, chiar și acum în epoca mijloacelor moderne de
comunicație. Plus simțul gustului de pe limba mea, care-l
informează pe om ce să mănînce. Fără el, omul s-ar îmbolnăvi și-ar
putea chiar să moară. Și e mai bun un măgar viu decît un filosof
informat, da’ mort !
– Nu! Eu sînt mai important, zise portofelul. Dacă eu sînt mare și
dolofan, omul poate să cumpere cîtă informație vrea (numai să
vrea!), cîte cărți, ziare și reviste poftește, să vadă oricîte filme și
canale TV are chef. Adesea, omul nevoiaș nu are cum să se
informeze și astfel poate ușor deveni o simplă piesă într-o masă de
manevră.
– Nuuu !, interveni mirosul. Eu sînt mai însemnat prin informațiile
pe care le aduc omului. Nu e importantă pentru specia umană, ca și
pentru cele animale, perpetuarea speciei ? Iar aici, eu, mirosul, nu
sînt de ignorat. Atragerea partenerului se bazează pe miros, la
fluturi (care dețin recordul de distanță în materie de comunicare
olfactivă – 11km), la mamifere și, de asemenea, la om. Femeile
folosesc parfumurile. Un anume parfum de fructe, eliberat dintr-un
vaporizator într-un magazin, poate păcăli clientul să cumpere, chiar
dacă nimic, nici văzul, nici auzul, nici pipăitul… pe scurt, nimic nu-l
îndeamnă. Iar despre detectivii buni , oameni a căror meserie
presupune să adune informații, se spune că … au fler. Adică au
mirosul fin.
– Cred că greșiți, spuse timid simțul echilibrului. Cel mai important
pentru om este să fie echilibrat, să nu pice în excese de nici un fel,
să nu caște aiurea ochii, să nu tragă cu urechea, să știe cînd să
guste și cînd să se oprească, să știe ce să atingă și ce nu, să țină
bine cumpăna. Or, știe aceasta cu ajutorul meu, simțul echilibrului,
organul ascuns în urechea internă. N-ați auzit spunîndu-se că e
important să aibă omul coloana vertebrală dreaptă?
– Taci tu, zise memoria. Dacă n-aș fi eu să le țin minte pe toate,
omul ar afla și-ar uita. Uite, îmi amintesc un reportaj cu un bolnav
psihic, care uita aproape imediat totul. Era aproape o legumă, avea
nevoie de însoțitor. Îl ajut pe om, dîndu-i informațiile de zi cu zi, de
la forma literelor alfabetului cu care scrie sau citește, la sensul
cuvintelor limbii materne sau străine pe care le aude. Datorită mie
omul recunoaște ce e în jur – gust, miros, sunete, obiecte, ființe. Eu
dau cele mai multe informații exacte omului.
– Ba nu, săriră în cor celelalte părți. Tu ții toate obiceiurile proaste.
Tu duci omul din greșeală în greșeală. În tine se păstrează zestrea
celor 7 ani de acasă. Pe deasupra ești inflexibilă, conservatoare și
greu de convins de noile adevăruri descoperite. Dogmatico !
În hărmălaia din jur, doar rațiunea tăcuse. Acum prinse și ea glas:
– Dacă v-aș spune că sînt eu cea mai importantă? Eu primesc toate
informațiile de care vorbiți. Nu le înghit pe nemestecate ca voi. Și
nu pot fi păcălită nici cu bani, nici cu imagini false, nici cu bîrfe, nici
cu parfumuri sau alte mofturi omenești. Pentru că verific toate
informațiile la sursele lor, pot să cuget, să compar între ele ce văd
ochii, ce aud urechile, ce percep simțurile celelalte, ce-mi spune
memoria. Eu singură pot să analizez. Separ informațiile false, chiar
scrise cu litere de-o șchioapă, formulez teorii, fac analize și sinteze,
corelez, imaginez, verific, experimentez (experimentul care l-a dus
pe Einstein la formularea teoriei relativității – “Trenul lui Einstein” –
este pur imaginar, desfășurat doar în mintea savantului). Descopăr
adevărul, am cheile libertății (așa cum spune Evanghelia după
Ioan, “cunoașteți adevărul și el vă va face liberi” ). Deduc ce
interese ar avea cei ce lansează informațiile, fie ele reclame
publicitare, vești spectaculoase sau mărunte bîrfe de cartier. Pot
domina chiar senzualitatea. Împreună cu voința, puterea mea
învinge pornirile primare. Nu sînt ușor de manipulat. Îi ajut pe
oameni să înțeleagă ce văd, ce aud, ce citeasc, să aibă fler și
coloana dreaptă.
În vremea aceasta, omul habar n-avea de cearta lor. Era un sfîrșit
ploios de week-end, seara, așa că lăsă televizorul în surdină, își luă
nevasta alături și, împreună cu teancul de ziare de peste
săptămînă (pe care n-apucaseră a le citi în întregime), se așezară
comod pe canapea. Voiau să fie informați. Și mai mult decît aîât,
doreau să fie netulburați de hărmălaia lumii.
Lasă un răspuns