Da’ s-o știm și noi!

Zice povestea noastră de-o sfadă strașnică despre ce e mai

folositor omului pentru a fi bine informat. Ca toate poveștile,

are și ea un tîlc. Chiar și în zilele noastre.

– Eu sînt mai importantă, zise urechea. Ca dovadă, oamenii

comunică prin vorbire și aceasta e o calitate tipic umană.

– Taci ! Mai bine ai spune că omul e dezinformat dacă pleacă

urechea la toate bîrfele, sări ochiul. Eu, ochiul, sînt mai important,

deoarece 70-80% din informațiile despre lumea înconjurătoare le

percepe omul cu ochii, cu mine și perechea mea.

– Eu sînt mai importantă, zise mîna. Scrie și-n Biblie că Toma n-a

crezut în învierea lui Isus, deși-l văzuseră ceilalți apostoli. A cerut

să-i atingă mîinile care aveau urmele cuielor răstignirii și coasta

purtînd lovitura de lance, ca dovadă fără tăgadă a ceea ce există.

Ochii pot fi lesne înșelați de Fata Morgana – mirajul deșertului – de

alte iluzii optice și imagini meșteșugit alese. Abia după ce Toma a

atins rănile lui Isus, atunci s-a convins de învierea acestuia.

– Vai vouă, zise gura. Dacă n-aș fi eu să spun ce se întîmplă, ce

văd ochii, atunci nici timpanele n-ar avea ce auzi. Bîrfa, zisă și

“Radio Baba” sau “Radio Șanț”, rămîne cel mai important mod de

informare al omului, chiar și acum în epoca mijloacelor moderne de

comunicație. Plus simțul gustului de pe limba mea, care-l

informează pe om ce să mănînce. Fără el, omul s-ar îmbolnăvi și-ar

putea chiar să moară. Și e mai bun un măgar viu decît un filosof

informat, da’ mort !

– Nu! Eu sînt mai important, zise portofelul. Dacă eu sînt mare și

dolofan, omul poate să cumpere cîtă informație vrea (numai să

vrea!), cîte cărți, ziare și reviste poftește, să vadă oricîte filme și

canale TV are chef. Adesea, omul nevoiaș nu are cum să se

informeze și astfel poate ușor deveni o simplă piesă într-o masă de

manevră.

– Nuuu !, interveni mirosul. Eu sînt mai însemnat prin informațiile

pe care le aduc omului. Nu e importantă pentru specia umană, ca și

pentru cele animale, perpetuarea speciei ? Iar aici, eu, mirosul, nu

sînt de ignorat. Atragerea partenerului se bazează pe miros, la

fluturi (care dețin recordul de distanță în materie de comunicare

olfactivă – 11km), la mamifere și, de asemenea, la om. Femeile

folosesc parfumurile. Un anume parfum de fructe, eliberat dintr-un

vaporizator într-un magazin, poate păcăli clientul să cumpere, chiar

dacă nimic, nici văzul, nici auzul, nici pipăitul… pe scurt, nimic nu-l

îndeamnă. Iar despre detectivii buni , oameni a căror meserie

presupune să adune informații, se spune că … au fler. Adică au

mirosul fin.

– Cred că greșiți, spuse timid simțul echilibrului. Cel mai important

pentru om este să fie echilibrat, să nu pice în excese de nici un fel,

să nu caște aiurea ochii, să nu tragă cu urechea, să știe cînd să

guste și cînd să se oprească, să știe ce să atingă și ce nu, să țină

bine cumpăna. Or, știe aceasta cu ajutorul meu, simțul echilibrului,

organul ascuns în urechea internă. N-ați auzit spunîndu-se că e

important să aibă omul coloana vertebrală dreaptă?

– Taci tu, zise memoria. Dacă n-aș fi eu să le țin minte pe toate,

omul ar afla și-ar uita. Uite, îmi amintesc un reportaj cu un bolnav

psihic, care uita aproape imediat totul. Era aproape o legumă, avea

nevoie de însoțitor. Îl ajut pe om, dîndu-i informațiile de zi cu zi, de

la forma literelor alfabetului cu care scrie sau citește, la sensul

cuvintelor limbii materne sau străine pe care le aude. Datorită mie

omul recunoaște ce e în jur – gust, miros, sunete, obiecte, ființe. Eu

dau cele mai multe informații exacte omului.

– Ba nu, săriră în cor celelalte părți. Tu ții toate obiceiurile proaste.

Tu duci omul din greșeală în greșeală. În tine se păstrează zestrea

celor 7 ani de acasă. Pe deasupra ești inflexibilă, conservatoare și

greu de convins de noile adevăruri descoperite. Dogmatico !

În hărmălaia din jur, doar rațiunea tăcuse. Acum prinse și ea glas:

– Dacă v-aș spune că sînt eu cea mai importantă? Eu primesc toate

informațiile de care vorbiți. Nu le înghit pe nemestecate ca voi. Și

nu pot fi păcălită nici cu bani, nici cu imagini false, nici cu bîrfe, nici

cu parfumuri sau alte mofturi omenești. Pentru că verific toate

informațiile la sursele lor, pot să cuget, să compar între ele ce văd

ochii, ce aud urechile, ce percep simțurile celelalte, ce-mi spune

memoria. Eu singură pot să analizez. Separ informațiile false, chiar

scrise cu litere de-o șchioapă, formulez teorii, fac analize și sinteze,

corelez, imaginez, verific, experimentez (experimentul care l-a dus

pe Einstein la formularea teoriei relativității – “Trenul lui Einstein” –

este pur imaginar, desfășurat doar în mintea savantului). Descopăr

adevărul, am cheile libertății (așa cum spune Evanghelia după

Ioan, “cunoașteți adevărul și el vă va face liberi” ). Deduc ce

interese ar avea cei ce lansează informațiile, fie ele reclame

publicitare, vești spectaculoase sau mărunte bîrfe de cartier. Pot

domina chiar senzualitatea. Împreună cu voința, puterea mea

învinge pornirile primare. Nu sînt ușor de manipulat. Îi ajut pe

oameni să înțeleagă ce văd, ce aud, ce citeasc, să aibă fler și

coloana dreaptă.

În vremea aceasta, omul habar n-avea de cearta lor. Era un sfîrșit

ploios de week-end, seara, așa că lăsă televizorul în surdină, își luă

nevasta alături și, împreună cu teancul de ziare de peste

săptămînă (pe care n-apucaseră a le citi în întregime), se așezară

comod pe canapea. Voiau să fie informați. Și mai mult decît aîât,

doreau să fie netulburați de hărmălaia lumii.