Dați-mi cuvîntul!

Gheparzii societății

Mi se pare destul de elocvent faptul că anumite probleme sociale și etice ale vremii noastre sînt subsumate unui concept mai larg, care este existența omului. Supus unui proces de reducție, comportamentul uman al individului în fața unor evenimente – limite este exprimat mai ales prin acele aspecte care scot în relief condiția umană. Ori, în această junglă dominată de politica pesedistă, condiția umană s-a deteriorat de la un an la altul deoarece guvernanții au uitat că adevărata politică se face pentru binele obștesc, nu numai pentru al lor! într-unul din articolele mele trecute scriam despre dorința majorității tineretului din România de a pleca în Occident spre a-și găsi acolo împlinirea pentru care aici, în țară, nu mai au nici o speranță de a și-o realiza. Era vorba în primul rînd despre tinerii supradotați, care după succesele obținute la diferite concursuri internaționale sînt atrași, sub diferite forme, de firme și instituții de învățămînt din acel Occident, în scopul, bineînțeles, al valorificării inteligenței și capacității inventive ale acestora, în beneficiul firmelor respective. Acest fenomen are loc deoarece după 15 ani de la evenimentele din decembrie ’89 acestea sînt problemele cu care se confruntă tinerii români, opiniile și percepțiile lor, speranțele într-o viață care la noi devine din ce în ce mai grea, mai lipsită de perspective. Ani în șir momeala cu „luminița de la capătul tunelului a împins în pragul desnădejdii nu doar milioane de șomeri și pensionari, dar și milioane de tineri care-și puseseră speranțe în promisiunile amăgitoare și nerealiste ale unor politicieni care s-au făcut de rușine, cu tot cu cei 15 000 de „specialiști” ai lor!
Au urmat, apoi, cei care ne guvernează astăzi, care este perioada celor mai mari discrepanțe între promisiunile făcute la alegerile din 2000 și rezultatele se văd: România făcînd pași siguri spre ocuparea ultimelor locuri în mai toate domeniile.
Incapacitatea guvernanților de a gestiona problemele țării și tupeul cu care-și trîmbițau drept succese rezultatele măsurilor lor, care erau de-a dreptul catastrofale, de cele mai multe ori au dus mare parte din populație nu doar în pragul sărăciei, ci și al disperării! Cum de s-a putut așa ceva? Simplu. Fiindcă la noi, odată cu democrația mult rîvnită au apărut și gheparzii societății! Gheparzi care au făcut vraiște în economia națională! De la vîrful piramidei și pînă la baza ei! Toți au înfulecat cîte o halcă din hoitul economiei foste socialiste, pînă n-a mai rămas aproape nimic! Și totuși, au nerușinarea de a scoate iar capul într-o campanie furibundă, în scopul de a mai guverna încă patru ani! Alegătorilor de azi li se vîntură (ca și acum patru ani), aceleași promisiuni: „Aveți răbdare, fraților! Peste cîteva luni va fi bine. Veți dobîndi locuri de muncă și locuințe pentru tineri! Laptele și mierea se vor revărsa în valuri peste țară! Vom intra în Europa! âmprumuturile vor veni curînd. FMI și Banca Mondială vor avea grijă de noi. Ni se dau asigurări că vom fi privilegiați. Trimișii lumii occidentale abia așteaptă să ne scape de sărăcie!” Și cîte alte asemenea palavre!
Vrînd, nevrînd, îmi amintesc de o mărturisire a marelui poet și romancier Cesare Pavese, din jurnalul său datat 3 ianuarie 1940: „Există un tip de om care obișnuiește să socoată că nimic nu i se datorează, nici în numele unei munci sau al unei trude îndeplinite, nu vrea nimic de la alții, nici chiar de la cei cărora le-a făcut un bine, de aceea nu dă nici el altora ceva, decît dacă asta îi aduce lui însuși plăcere. Eu sînt acela”. Acestea erau gîndurile lui Cesare Pavese, care exprimau o stare sufletească a sa, care astăzi pare anacronică; comparîndu-le cu concepțiile politicienilor actuali și, în special, cu ale celor de la putere, care și-au bătut joc de popor în acești patru ani! (Aurel BERARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!