Sens unic
Nu știu ce mi-a venit să scriu articolul ăsta! Poate unde am niște dureri în picioare din cauza reumatismului. Înseamnă că iar se schimbă vremea! Cred că așa mi-am amintit că asemenea maladii se puteau trata, cîndva, și în Moinești, la Băile Minerale. E-hei!… A fost cîndva! Parcă ar fi trecut o sută de ani de-atunci. În realitate, numai 14, cînd fosta Baie orășenească, devenită cu mulți ani înainte Băile Minerale, a fost vîndută unor oameni de afaceri veniți aici de pe alte meleaguri ale județului, de către cei care s-au perindat pe la conducerea Primăriei, ca spații pentru depozite și magazine. Căzile, țevăraia și instalația de încălzire a apei au fost aruncate în spatele clădirii, ca pe ceva de prisos. Or, la aceste băi minerale veneau oameni din diferite zone ale țării, datorită calităților curative ale acestor ape. Cînd au apărut aceste ape, care de peste o sută de ani se varsă în Pîrîul Gâzului, numai Dumnezeu știe! Cert este că datorită compoziției chimice a acestor ape au fost declarate, de către organismele internaționale care le-au analizat, drept ape miraculoase în tratarea bolilor reumatismale, artritelor, sciaticii, spondilozilor etc. Bucurîndu-se de o mare audiență în rîndul celor interesați, Moineștiul devenise o stațiune balneară, fără a avea, însă, cele necesare unor astfel de activități: vile, hoteluri, personal medical numeros și chiar un astfel de statut. Doar un medic balneolog și cîteva femei la sălile cu căzi. Atunci, unui primar destoinic, căruia îi mergea mintea, provenit din meseria de maistru petrolist, i-a venit ideea ca Moineștiul să aibă o bază de tratament recunoscută de toate organele în drept. Numai el știe pe la cîte uși a bătut la București pentru a obține atît aprobările, cît și fondurile necesare materializării unui astfel de proiect. Adevărul este că a reușit. La începutul anului 1989 au demarat lucrările de construcție a hotelului și anexelor sale pentru tratament, iar la finele anului era cum se vede și astăzi! Primarul de-atunci a fost fugărit, ca toți politicienii din acea vreme, pentru a face loc altora care și-au văzut doar de afacerile lor „democratice”, ca peste tot în țară. Cînd s-au reluat lucrările după aproape doi ani de zile, în loc să se finalizeze ce era început (patru etaje plus anexele tehnice) s-a mai ridicat o aripă cu șapte niveluri. S-a dovedit că asta a fost cea mai mare greșeală! După alți cîțiva ani a mai fost o tentativă de reluare a lucrărilor, dar terminîndu-se banii a încetat și lucrarea și așa se află și în ziua de astăzi. Ba chiar și mai rău, fiindcă hoții au găsit ce să fure și de aici, cu toată paza pusă de beneficiari. Fiind un obiectiv de importanță strategică pentru oraș și ascunși în spatele cuvintelor frumos meșteșugite, nici un candidat la funcția de primar nu a ratat prilejul de a-l trece pe lista „promisiunilor” față de alegători, așa cum nu s-a uitat nici în campania din acest an care, pentru unii mai zeloși, a și început. Numai că nici unul nu a precizat și sursa de finanțare, ceea ce ne duce cu gîndul tot la demagogie. Este în firea lucrurilor să se bată monedă pe această temă, deoarece s-ar revigora, cît de cît, viața economică a acestei urbe prin punerea în funcțiune a acestui complex balnear, dar avînd în vedere zecile de miliarde necesare unei asemenea investiții am ferma convingere că nici peste alți 14 ani nu se va schimba nimic. Nivelul de dezvoltare din punct de vedere economic al Moineștiului va fi același ca și acum, dacă nu și mai rău. De fapt, astăzi, după 14 ani de muncă „asiduă”, ca să nu zic de jaf și îmbogățire peste noapte a unora, nu cred că mai știe cineva care-i nivelul de dezvoltare a României, dar’mite al orașului, în afară de cei sărăciți și prostiți atît pe plan local, cît și național, de către cei ce vin la putere! Aceștia au un barometru foarte exact care indică un sens unic: Sărăcia – în principal și Înfometarea – în special! Cum să-i convingi pe parveniții îmbogățiți peste noapte că tot ce spun e demagogie? Doar dacă s-ar interveni cu bîta, cum spune un personaj de la BBC. Memoria și gîndirea îngustă a unor personalități care se pretind a fi de prim-plan nu pot, sau nu vor pur și simplu să asculte de glasul rațiunii. Așa că pînă la acea performanță mult visată vom continua să ne oblojim rănile ca și pînă acum! (Aurel BERARU)
Lasă un răspuns