De juventute

Mihai BUZNEA

Două atitudini: elevii unui liceu bucureștean inițiază și susțin un demers profund uman – strîngerea unei importante sume de bani pentru salvarea unuia dintre colegi, suferind de cancer osos. Apelează la formule decente, precum concertele de binefacere și donațiile caritabile. Implicarea lor și convingerea cu care o fac au un efect uimitor: în numai cîteva zile, cei 35 000 de euro necesari pentru operația în străinătate sînt adunați. Al doilea caz, de o cu totul altă natură: un licean din Bacău are o idee ieșită din comun – printr-un mesaj postat pe internet își invită colegii din întreg orașul la o zi de chiul; o formulă de teribilism juvenil, de dispreț la adresa școlii sau/și de fraudă față de valorile care o patronează? Chestiunea nu a fost tranșată, conține cîte puțin din fiecare, iar opiniile dascălilor sînt divergente. Și exemplele ar putea continua: cu filmările făcute în timpul orelor cu ajutorul telefoanelor mobile sau cu altercațiile dintre elevi; cu copiii din satele îndepărtate care vin la școală cale de kilometri numai pentru a fi siguri că în acea zi vor mînca cel puțin odată – cornul și laptele acordate prin program guvernamental; cu elevii eminenți pe care și-i dispută renumitele universități ale lumii și cu cei care nu reușesc să treacă de testările naționale sau de probele de la bacalaureat; cu abandonul școlar sau infracționalitatea juvenilă.
Fiecare din situațiile cu care ne confruntăm naște sumedenie de întrebări ce se sublimeză într-una singuă: cum ne sînt copiii? Buni, sau răi?! Depinde de perspectiva din care îi privim. Elevii bucureșteni la care ne-am referit reprezintă un model a ceea ce înseamnă a rezona cu realitatea imediată. O parte dintre cei băcăuani se plasează într-o ipostază opusă. Valorile unora și ale celorlați sînt divergente, chiar dacă „răul” celor din urmă nu afectează, practic, procesul educațional. Chestiunea ține de percepție. Situații de acest gen au mai fost și-n alte epoci și timpuri, dar nu au afectat substanța fenomenului, ci doar au intrigat, au amuzat și, într-o anume măsură, au atenționat asupra unor mentalități ce puteau deveni contraproductive: ora de curs să fie de 10 minute, iar pauza – de 50; să se țină cursuri doar două zile din săptămînă, iar celelalte cinci să fie de week-end; anul școlar să aibă durata de trei luni, iar vacanța – nouă; diploma de bac să se înmîneze la începutul liceului, și nu la finalizarea lui; cei integrați în muncă să primească mai întîi pensia un număr bun de ani și abia apoi să se apuce de treabă; salariile să fie consistente la început și abia apoi să se diminueze; concediile de odihnă să dureze 11 luni, iar activitatea propriu-zisă doar o lună – ș.a.m.d.
Astfel de viziuni, sau de farse, își au, desigur, farmecul lor, ce vine din teribilismul vîrstei și pot fi acceptate cu îngăduință și doar atîta vreme cît nu produc distorsiuni de percepție și de responsabilitate deviante. Din fericire, exemplul liceenilor bucureșteni, și nu doar al lor, are meritul de a înclina balanța spre latura pozitivă a generației adolescentine. Schimbările de direcție, atîta vreme cît sînt doar accidentale, rămîn doar simple intenții de evadare din rutina cotidiană și din anonimat. Pur și simplu, distracție, ce nu apare în nici o grilă de test. Marile întrebări vin mai tîrziu. Dar nu foarte tîrziu, fiindcă ar risca să rămînă definitive.cotidiană și din anonimat. Pur și simplu, distracție,

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!