De pază la ușile spitalului, cu sacoșa cu mîncare

Dis-de-dimineață, încă înainte de ora 8.00, cu precădere în Blocul Medico-Chirurgical (clădirea mare) al Spitalului Județean de Urgență (SJU), zilnic, pe scări este un dute-vino de neimaginat. Zeci de vizitatori, ducînd în mînă sacoșe burdușite cu mîncare, lenjerie de corp și de pat, papuci și altele se îndreaptă spre intrarea secțiilor din această clădire. De aproape două săptămîni, însă, ei trebuie să se folosească de diverse tertipuri pentru a pătrunde în secția și apoi în salonul în care se află ruda sau prietenul bolnav. Și aceasta, pentru că, dacă pînă acum ușile de la secțiile din Blocul Medico-Chirurgical erau larg deschise, de mai multe zile, ele au fost ferecate cu un sistem modern de închidere. Ele se deblochează doar cu o cartelă, pe care o are numai personalul din spital.
Deși vestea că în secțiile din spital nu se mai poate intra decît în timpul programului de vizită s-a răspîndit deja, afluența, mai ales la secțiile cu profil chirurgical, nu a scăzut deloc. Ieri, în jurul orei 10.00, pe scările din clădirea mare a SJU aproape că nu aveai loc pe unde să treci. Pe holul de intrare în secția Chirurgie Generală și la Neurochirurgie aglomerația era și mai mare. Grupuri de cîte doi, trei ori patru oameni așteptau cu ochii ațintiți spre ușă, sperînd să zărească măcar o umbră. Din cînd în cînd, privirile lor se îndreptau și spre celălalt capăt al holului, de unde nădăjduiau să vină cineva în halat alb, care să aibă cartela salvatoare. Imediat ce clanța de la ușă se mișca, toți se năpusteau spre ea, de teamă să nu se închidă la loc. „Parcă este la pușcărie”, a exclamat Ștefan Matanie, un domn de vreo 70 de ani. „Am venit și eu la un coleg de cameră. Noi stăm în Căminul de bătrîni. Este operat de fiere. I-am adus un iaurt și suc de portocale. Nu mi-a zis el, dar eu știu ce înseamnă să stai în spital”, ne-a spus bătrînul. I.M., cam de aceeași vîrstă, a venit în vizită la un nepot. „Este operat la intestine, o intervenție foarte grea. Nu poate să mănînce orice, doar de regim. I-a făcut acasă femeia mea o supă strecurată, i-am luat și niște brînză de vaci. Nu este normal să încuie ușile, atîta timp cît în spital nu se asigură toate cele necesare. Cînd mîncarea este așa cum este și mai trebuie să venim cu medicamente de acasă, mai stăm și să păzim ușile ca să intrăm la bolnavi?”, s-a arătat nemulțumit bătrînul. Și, în timp ce discutăm cu interlocutorul nostru, ușa se deschide și lumea de pe hol se îndreaptă iute spre ea. De teamă să nu rămînă pe dinafară, bătrînul ne lasă vorbind singuri și se năpustește și el pe culoar. Lîngă noi, totuși, o femeie nu se agită deloc. „Eu nu am pe nimeni internat. Am fost la control. Am fost operată mai demult. Nu este bine pentru bolnavi și rudele lor să fie blocată intrarea în secție. Parcă dumneavoastră nu știți cum este în spital? Că trebuie să vii cu toate de acasă?!”, ne spune femeia, care, din motive lesne de înțeles, a preferat anonimatul. Și, în timp ce noi dialogăm, în apropiere două femei îndeasă repede într-o sacoșă un bidon cu lapte și mai multe pachete cu mîncare. Alta ține sub braț o pernuță. în aproape două ore, cît am stat pe holul secției Chirurgie, s-au perindat peste 50 de persoane. Mai devreme ori mai tîrziu, toate au intrat în secție, neîntîmpinînd nici o opoziție din partea celor care au deschis ușa fie din interior, fie dinafară, cu cartela.

„Programul de vizită este destul de generos”

Pusă în fața acestei situații, Marina Costescu, asistenta șefă de la secția Chirurgie, consideră că nemulțumirea aparținătorilor bolnavilor este nejustificată și afirmă că nu a lipsit nici un medicament pînă acum. „Spitalul, ca orice unitate ori instituție, are și el un program în care este permis accesul publicului. Nu de la șapte dimineața și pînă la nouă seara, așa cum obișnuiesc aparținătorii bolnavilor să vină la spital să-i vadă. Astfel, ei nu fac decît să perturbe actul medical și evoluția postoperatorie a bolnavului. Se dezbracă pe patul acestora, intră în contact cu rănile lor, ceea ce este extrem de periculos. De luni pînă vineri, de la ora 13.00 și pînă la 17.00, cînd se termină programul de vizită, bolnavului i se pot aduce alimente în completarea hranei pe care o primește în spital, care este cît de cît consistentă, schimburi, de toate. S-a stabilit acest program tocmai pentru că dimineața medicii intră la vizită prin saloane, se face dezinfecție, iar pînă pe la 12.30-13.00 se operează. După aceea, se pot primi și relații despre evoluția bolnavului. Avem 90 de bolnavi în secție. Vă închipuiți ce ar însemna ca, dimineața, numai doi vizitatori să vină la fiecare? Ne-ar ajuta să avem infecții nosocomiale!”, declară asistenta șefă din secția Chirurgie Generală.
Și conducerea SJU opinează că reacția aparținătorilor bolnavilor nu este întemeiată. „Cei care vor să aducă de mîncare, o pot face în timpul programului de vizită, care este destul de generos, de luni pînă vineri, de la 13.00 la 17.00, iar sîmbăta și duminica, de la 11.00 la 17.00. în patru ore, sau șase, au timp să-și prepare o supă. Cît despre medicamente, noi avem din cele românești, achiziționate prin licitație electronică, la prețul cel mai mic. Ele au efectul scontat. Sînt, însă, și situații în care bolnavii, dintre cei cronici, își cumpără medicamentele, dar pentru că ei sînt obișnuiți în ambulatoriu cu un anumit tratament, mai scump, străin. Or, noi nu avem în spital să le oferim decît medicamente românești”, afirmă Natalia Jicmon, director de îngrijiri la SJU.

Mîncare, cît să nu flămînzești

Am vrut să vedem și în ce măsură se confirmă plîngerea referitoare la mîncarea din spital. Marți, la ora 12.15, însoțiți de directorul de îngrijiri, am intrat în bucătăria centrală a unității sanitare. Tocmai atunci bucătăresele împărțeau pe secții hrana pentru prînz. Un meniu mai mult sau mai puțin modest, în funcție de fiecare categoria de bolnavi, dar pentru toți, la primul fel, a fost ciorbă de legume. La felul doi, cei care mănîncă la „comun” (obișnuit), arșii, psihicii și lăuzele au avut un sos cu fasole verde și jumări, iar ca desert, napolitane. Diabeticii și cei de la comun, cu regim, au avut spaghete cu rasol de porc, iar hepaticii, pilaf cu rasol de pasăre. Ca supliment, la ora 16.00, diabeticii au primit lapte cu pîine, neoplazicii și copiii de la Infecțioase, pate de ficat. Seara, cei cu SIDA au mîncat rasol de pasăre cu tocăniță de cartofi. La „comun” a fost pilaf cu salam, iar la regim, tocăniță de cartofi. Acestea au fost completate cu un ceai și pîine. Dimineața, la micul dejun, bolnavii au avut ceai, pîine, margarină și gem. La diabetici și cei cu ulcer, în loc de gem a fost lapte. La masa suplimentară, de la ora 10.00, diabeticii, neoplazicii, arșii și lăuzele au avut cașcaval, iar cei de la regim, un ou fiert. „Oricît am încerca să le asigurăm o masă mai consistentă, cu alocația de 50.000 lei, nu poți. La anumite categorii de bolnavi alocația este, într-adevăr, mai mare, dar sîntem nevoiți să mai luăm de la ei, ca să punem la ceilalți”, susține Veronica Mardare, șefa bucătăriei centrale.

Alocația zilnică de hrană: 47.000 de lei

Ultima modificare a alocației zilnice de hrană a fost făcută în urmă cu aproape nouă luni, respectiv la începutul lui iunie 2005. De atunci, alocația pentru bolnavii la „comun”, care reprezintă ponderea în toate spitalele, este de 47.000 lei, pentru psihici – 70.000 lei, adulții cu HIV/SIDA, TBC, hepatită, diabet și neoplazicii – 90.000 lei, iar copiii, cu aceleași afecțiuni – 72.000 lei; arși – 63.000 lei; lăuze – 80.000 lei; bolnavii internați în staționare de zi – 23.000 lei. La copiii între unu și trei ani, alocația este de 46.500 lei, iar la cei de trei la 18 ani, de 52.000 lei. Pentru însoțitorii bolnavilor, suma este de 40.000 lei. Ce se poate cumpăra cu aceste sume, nu este greu de ghicit. (Elena ȚINTARU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!