De unde începem?

Ștefan RADU

Cu ani în urmă, la o cafea, i-am declarat lui Pavel Coruț că am renunțat să-i mai citesc producțiile literare (de mare succes la acea vreme). Motivul? Scria (și publica) într-un ritm mult mai mare decît puteam eu să citesc! Am pierdut șirul… Ceva asemănător am decoperit că se întîmplă cu prietenii mei mici întreprinzători: oameni corecți – în general! – și cu frică de Fisc, ei au încercat, tot anul trecut, să țină ritmul cu schimbările de legislație economică. Pe final de 2005, cursa a devenit năucitoare prin grija Guvernului Tăriceanu. O avalanșă de ordine, ordonanțe, norme de aplicare, hotărîri de Guvern au pornit un război nimicitor cu nervii contribuabililor. De exemplu, la distanță de două-trei săptămîni, au fost publicate în Monitorul Oficial două acte normative ce se anulează reciproc și intră în contradicție cu legile din domeniul sănătății. Mai întîi a fost Ordinul 221, referitor la colectarea sumelor pentru Fondul Național pentru Asigurările de Sănătate, care era o bulibășeală absolută. Părea un text ce a fost scris în lift, de un funcționar chemat la raport de un șef mahmur după o noapte de dezmăț. âmi imaginez că au existat reacții din partea patronatelor și a societăților comerciale importante dacă după numai vreo 20 de zile a venit Ordinul 269 (din 28 decembrie 2005, cînd încă mai mirosea a cîrnați în România și mai tot cetățeanul era preocupat de pregătirea mesei de Revelion), care a eliminat o parte din prevederile precedentului document. Acum nimeni nu poate băga mîna în foc în ceea ce privește stabilitatea noilor reguli. După chefurile de Sfîntul Ion tare mă tem că s-a trezit cineva care a mai adaugat un articol, două la normele de aplicare…
Sătul să tot facă pe „recuperatorul” sumelor ce-i sînt datorate de către diverși parteneri de afaceri și după cîteva pusee cardiace, un amic a trecut pe ceaiuri antistres. Acum îmi declară că-l doare la bască de toate schimbările legislative ce marchează începutul de an. Strategia lui este să supraviețuiască pînă cînd în țara asta vor venii unii (poate din exterior) care să impună regula generală. Nu atît nivelul impozitelor – c-or fi ele de 16 la sută sau de 30 la sută… – este îngrijorător. Ne sperie „lichiditatea” legilor: intri în joc pe baza unui regulament și, cînd crezi că ai marcat punctul decisiv, arbitrul (adică instituțiile statului) te anunță că – de fapt – ai pierdut și că ești în ofsaid. Ce strategie economică poți concepe cînd încă nu știi cum va arăta Codul Fiscal? Unii vorbesc despre o majorare consistentă a TVA, alții se grăbesc să ascundă dividendele care s-au transformat în pagubă fiscală. De unde să începem treaba în 2006? Ce afaceri se anunță a fi eficiente? Nu am găsit răspunsuri serioase la aceste întrebări. Numai din speculații imobiliare și „tunuri” bursiere nu poate trăi o țară întreagă. Nu avem o strategie națională, o țintă comună. într-un asemenea context, fiecare se descurcă așa cum îl taie mintea proprie. îndrăznesc să spun că bani buni vor face – și în acest an – producătorii de ceaiuri calmante și fabricile de sedative. Nu de alta, dar sîntem în pericolul de a deveni extrem de nervoși…vorbesc despr

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!