Definiția facilităților guvernamentale: dai cu stânga, iei cu dreapta

Guvernul a aprobat zilele trecute regulamentul de vânzare a locuințelor ANL pentru tinerii chiriași. Mai mult, le-au trecut și în programul „Prima casă”, pentru ca tinerii să aibă un acces mai ușor la ele. Ceea ce nu au luat în calcul distinșii guvernanți este prețul acestor locuințe. Și nu pentru că de la Guvern ar fi plecat mare, dar până în birourile ANL prețul unui apartament social ajunge aidoma unuia de lux. De ce? Pentru simplul fapt că, atunci când un tânăr vrea să își cumpere garsoniera de 44 metri pătrați, are de fapt de plătit 89 de metri pătrați. Adică pe gât i se bagă de cei de la Agenție casa scării, grosimea pereților, uscătoare, subsoluri și toate anexe el care există într-un astfel de bloc.

Prețul se dublează, pentru că toate aceste adaosuri pe care tânărul este obligat să le cumpere odată cu suprafața utilă dublează suprafața și inclusiv prețul, și în niciun caz acareturile nu au un preț mai mic pe metru pătrat. Așa că facilitatea acordată tinerilor nu este altceva decât o frecție la un picior de lemn. Și dovada stă în retragerea cererilor celor care și-ar dori să aibă propria lor casă. Nimănui nu îi convine să plătească același preț pentru suprafețe nelocuibile, așa că majoritatea celor care sunt chiriași la ANL aleg să plătească lunar dările necesare decât să cumpere locuința. Și astfel se preferă să se achizițioenze case de pe piața liberă, unde măcar se plătesc 80 de metri pătrați de care realmente beneficiezi.

Măsurile de ajutorare pentru categoriile sociale defavorizate au ajuns deja la noi să fie date după criteriul „ce dai cu stânga iei cu dreapta”. Și mă refer la măriri de pensii sau diferite ajutoare financiare, corelate cu creșteri de prețuri, facilități la încadrarea în muncă a tinerilor, șomerilor, vârstnicilior cu legarea de mâini și de picioare a angajatorilor, scăderi de TVA sau alte prețuri la diferite produse, dar creșteri de preț la gaz și curent de se ajunge la un cost al alimentelor mai mare cu tot cu reducerea lor, sau programe de achiziționare de locuințe prin „Prima casă” cu transformarea protagoniștilor în robi ai băncilor.

Nu vreau să închei înainte de a semnala faptul că la noi, atunci când avem o problemă, miniștri, parlamentari, analiști, ziariști se adună și bat cu pumnul în masă luni de zile semnalând problema. Așa sunt cazurile Roșia Montană, câinii vagabonzi și multe altele. Toată lumea urlă pe diferite canale, dar din experiența anilor de după revoluție nimeni nu vine și cu soluția și punerea ei în practică. Așa că să nu vă mirați ca, în curând, peste toate acestea să se aștearnă liniștea, și, la orizont, să se abată un nou scandal național, de genul bebelușului prezindențial care va sparge siliconul în încercarea disperată de a se hrăni cu laptele matern. Și atunci, aceiași „Tatoiu”, miniștri, analiști, parlamentari vor diseca pe toate părțile problema prezindențială. Despre prețul de lux al ANL-urilor, despre soarta tinerilor care termină o formă de învățământ, peste zăcămintele de aur, se va așterne liniștea în așteptarea unui nou scandal care să ne țină cu răsuflarea la gură. Pentru că, la noi, circul și pâinea țin loc de soluții pragmatice.

Claudiu TĂNĂSESCU