Degerăturile și modul lor de tratare

Pentru că se apropie iarna, în articolul de față vă prezentăm cîteva date despre degerături. Acestea sînt leziuni produse prin expunere la temperaturi foarte mici. Cele mai vulnerabile la astfel de temperaturi, scăzute, sînt extremitățile corpului (mîini, picioare, cap). Mecanismul inițial al apariției degerăturilor este reflex vasomotor iar prelungirea anormală a acestei situații duce la leziuni ireversibile. El se manifestă prin vasoconstricția în zona expusă la frig (albirea degetelor) și deschiderea comunicărilor arteriovenoase în vecinătate cu trecerea directă a sîngelui arterial în vene fără a mai parcurge vasele capilare. Apoi au loc modificări ale metabolismului general, producere de căldură proprie prin contracții musculare (tremurături) și hipervascularizații compensatorii în zona expusă, cu senzații de căldură, prurit (mîncărime intensă a pielii), înțepături și durere. Expunerea la temperaturi sub 0 grade Celsius determină modificări tisulare (ale țesutului) progresive, însoțite de infiltrare limfoplasmocitară a țesutului și tromboze intravasculare.

Tipul de degerături

Degerăturile pot fi superficiale sau profunde. în cazul primelor apar o vasodilatație reacțională (roșeață) dureroasă și apoi încălzire progresivă ce arată o leziune reversibilă. Degerătura profundă se manifestă prin distrugerea tisulară, tromboze, tulburări neurotrofice complexe, spasme vasculare însoțite de edem (acumulare de lichid în țesuturi), flictene (bășici) cu caracter extensiv, ce au drept consecință pierderea de substanță iar uneori, amputații. Modificările tisulare continuă, și după rezolvarea medicală sau chirurgicală a cazului, prin scleroze difuze ce înlocuiesc țesutul afectat, făcîndu-l foarte vulnerabil la agresiuni. La apariția leziunilor de degerături contribuie temperaturile scăzute, respectiv sub 0 grade Celsius, și un timp îndelungat de expunere la acestea. Gravitatea leziunii poate fi determinată și de viteza vîntului (cu cît aceasta este mai mare cu atît leziunea este mai gravă), umiditatea (provoacă agravarea), contactul cu obiecte reci. Acestea au o influență mai gravă decît expunerea la frig, din cauza conductibilității deosebite a țesutului viu. Nu în ultimul rînd, un organism tarat, cu arteriopatie ori diabet, va suferi leziuni mult mai grave. Leziunile prin frig sînt comparabile celor prin hipertermie, respectiv arsurile.

Tratamentul

Tratamentul este diferențiat și depinde de starea generală a pacientului, gradul leziunii tisulare și întinderea ei, precum și de cînd și de cine a fost examinat medical pacientul prima dată. Tratamentul medicamentos general constă mai întîi în calmarea durerii care provoacă reflexe neurotrofice nocive. Ea se combate cu antialgice cît mai puternice. Apoi, se recurge la reîncălzirea bolnavului în zona expusă frigului. Aceasta nu se face rapid ci treptat, generală, pentru a scădea spasmul vascular. Concomitent cu aceasta se face vasodilatație cît mai puternică și cît mai rapidă prin anumite medicamente. Tratamentul general ajutător se va realiza prin administrare de O2 cu presiune crescută (hiperbar), medicamente ce fac sîngele să circule mai ușor (îi scad vîscozitatea), antibiotice, reechilibrarea hidroelectrolitică din primul moment. în același timp se va efectua și toaleta chimică, eventual baie la 37 grade Celsius, ce va fi crescută ușor pînă la 40 grade Celsius, excizia flictenelor, pansamente, mobilizare precoce, atele de postură (în anumite poziții funcționale), tratament chirurgical, apoi, cu excizie, amputație sau grefe de piele.

Măsuri de prevenire

Se impune în toate situațiile o autodisciplină, în sensul că fiecare persoană trebuie să poarte o îmbrăcăminte uscată (inclusiv, mănuși), adecvată, din bumbac sau lînă, și încălțăminte care nu conduce căldura. Nu este indicat să se consume alcool în perioada expunerii la frig. Alimentația trebuie să fie și ea potrivită, bogată în glucide și proteine. Este deosebit de important, de asemenea, ca ori de cîte ori se întîmplă un astfel de incident-expunerea la frig-cel în cauză să se adreseze imediat medicului. (Dr.Dan Chelariu, medic primar, doctor în chirurgie plastică, ortopedie și traumatologie)lmare

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!