Democrația „șoferească”

Ștefan RADU

în urmă cu cîțiva ani, un camionagiu mi-a boțit partea stînga a mașinii. După Codul Rutier, insul era vinovat fără tăgadă. însă o ținea una și bună: a făcut ca toată lumea și nu înțelege de ce să fie el tras la răspundere. în fața agenților de Poliție, după vreo jumătate de oră de parlamentări, a recunoscut că „este posibil” să fi încălcat Codul Rutier, însă susținea că a respectat „legea șoferească”! Nici eu, nici polițiștii n-am înțeles ce vrea să spună. Ne-am mulțumit doar cu o rezolvare de conjunctură: el a semnat procesul verbal, eu mi-am luat dovada de reparații și ne-am văzut de drum. Numai că fraza insului mi-a rămas în memorie. De atunci m-am lămurit ce înseamnă „legea șoferească”… De exemplu, cînd idioții care au fost autorizați drept șoferi de taxi încalcă toate normele legale fără să-i sancționeze cineva, presupun că ei și agenții complici respectă „legea șoferească”…
Dacă regula s-ar aplica numai în acest domeniu restrîns, paguba n-ar fi atît de mare. Problema începe să devină periculoasă cînd se extinde la întreaga societate. Urmăresc stupefiat ce se întîmplă în ringul democrației românești. Instituții de maximă importanță precum Curtea Constituțională este tăvălită după cum cer interesele de moment ale unora sau altora. Cînd o sentință este pe placul mitingiștilor gălăgioși, totul este în regulă. Dacă judecătorii nu înclină balanța în favoarea celor ce au ocupat sfera publică, atunci se cere desființarea Curții și arestarea membrilor ei! Astfel, Justiția – după unii – ar trebui făcută „la mica înțelegere”, conform „legii șoferești”: mai lași tu, mai dau eu, iar în final vedem cine are asigurarea cea mai bună ca să acopere beleaua…
Democrația a fost percepută de români drept sistemul în care dacă te pricepi să faci gălăgie și să dai din coate, prosperitatea îți este asigurată. în plus, fiecare – atunci cînd are un interes – invocă „voința poporului” de parcă l-ar fi investit cineva cu o asemenea responsabilitate. Una-două, se cere votul plebiscitar pentru cele mai simple decizii ale instituțiilor Statului. âmi amintesc de perioada de haos din 1990 cînd directorii de întreprinderi erau schimbați de două ori pe zi. Odată veneau nemulțumiții din schimbul trei și asediau birourile, iar pe la ora 15 se supăra schimbul unu și urma o nouă „revoluție”. Rezultatul? Trei sferturi din industria României s-a dus de rîpă într-un singur an, iar „vulturii democrației”, cei care se declarau promotorii noului capitalism românesc, au cumpărat pe trei parale hectare de hale și utilaje de producție (vechi, dar în funcțiune…). Instabilitatea regulilor (legilor) este speculată exact de cei care se declară adepții libertății absolute. Nu asta este democrația occidentală. Nu cu „întreruperea voluntară a lucrului” se dezvoltă o țară. Celor care s-au jucat – de exemplu – cu sistemul feroviar ar trebui să li se aplice legea ca în cazul lui Miron Cozma. între grevă și sabotaj există diferențe majore. Haosul îmbrăcat în sloganuri democratice nu-i ajută nici pe sindicaliști, nici pe noi, toți ceilalți trăitori în România. „Democrația șoferească” este o aberație ce ne va costa pe termen lung. în viața de zi cu zi – ca și în trafic – avem nevoie de reguli clare, simple și respectate de toată lumea. Dacă vom circula care pe dreapta, care pe stînga, pe trotuare și pe aleile parcurilor, cu tancuri, șarete și biciclete de-a valma, victimele vor fi nenumărate. Se vor descurca doar șmecherii și inconștienții…
Helvetica-R

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!