Deși săraci și bolnavi, își țin copilul în facultate la București

O familie de băcăuani se luptă cu boala și sărăcia pentru ca unicul lor fiu să poată studia la universitate din București și să aibă, poate, un destin favorabil.

Cu Alexandru Anghel și familia sa, viața n-a fost prea generoasă. Bărbatul are probleme de vedere, iar soția lui, Anica, a trebuit să se pensioneze deoarece este paralizată de mai mult de un an. Chiar și Valentin, băiatul lor de 20 de ani, s-a născut fără degetele mari la ambele mîini și cu handicap la mîna stîngă. Familia trăiește într-un apartament cu două camere de pe strada Milcov, avînd ca singure surse de venit pensia Anicăi, de trei milioane de lei, și indemnizația lui Valentin, de un milion și jumătate.

„Nu știu de ce ne-a bătut așa Dumnezeu”, se plînge Alexandru Anghel, cu ochii aproape-n lacrimi. Omul a fost disponibilizat de la Elbac SA cam pe vremea cînd i-a căzut și nevasta la pat și astăzi nu mai primește nici măcar indemnizație de șomaj. „Supraviețuim și noi de azi pe mîine. Anica are nevoie de ceaiuri speciale, medicamente cam de 100.000 de lei pe zi, maseur. Valentin trebuie să trăiască și el acolo, la facultate, ca să nu mai spun de întreținere. Am umblat peste tot după ajutor, am mers de trei ori în audiență la primărie și niciodată n-am reușit să intru. De parcă nu mi-ar fi fost destul, mi-a murit și mama acum vreo lună”, povestește Alexandru Anghel.

Speranța și bucuria familiei Anghel este Valentin. Deși s-a născut cu handicap, copilul a reușit să ajungă la facultate după ce-a făcut școala generală și liceul în instituții speciale din București și Cluj, deoarece la Bacău n-a avut condițiile necesare. Acum este în anul doi la facultatea de agronomie și tatăl este mîndru de notele lui. „Se descurcă bine chiar și cu scrisul la cursuri, deși tare mult s-a chinuit cu mîna aceea. E și gospodar, mă ajută la treburi prin casă cînd vine în vacanță. Îi este greu cu banii, dar tot ne zbatem să-i trimitem măcar două milioane pe lună. Îl așteptăm acasă, să sărbătorim Paștele așa cum om putea”, ne-a spus Alexandru. Pentru acești oameni, singurul sprijin financiar a venit de la Direcția de Dialog, Familie și Solidaritate Socială (DDFSS) din Bacău, un ajutor de 15 milioane de lei din fondul național de solidaritate. Suma primită este însă total insuficientă față de nevoile lor: „Banii primiți i-am cheltuit deja. Mi-am plătit niște datorii, am cumpărat alimente și medicamente, i-am mai trimis fiului cîte ceva și s-au dus” a mai spus, amărît, capul familiei. (Alin LEANCĂ)