Deștul pe rană

Speranțe și incertitudini

Raportul de țară al Uniunii Europene și acordarea statutului de economie de piață funcțională a generat o stare de satisfacție, mai ales în cercurile Puterii. Și celelalte forțe politice, dar și o parte a societății civile, au primit bine știrea în cauză. UE a adăugat, însă, un „dacă” și a lăsat o portiță privind amînarea aderării la UE în 2008 a celor două țări candidate: România și Bulgaria.
în ce ne privește, ni s-a acordat statutul mai sus-menționat, însă oficialii forului european ne-au amintit ceea ce știam și simțim și noi: necompetitivitatea acestei economii precapitaliste. Nu poți avea pretenția că dezvolți o economie de piață cînd marile regii fac regulile jocului, iar guvernul intervine neproductiv cu eșalonări și iertări de datorii a unor societăți conduse, sau în umbra cărora se află membri protejați ai partidului de guvernămînt.
Speranțele privind aderarea în anul 2007 sînt atîtea cîte grupuri de interese visează pătrunderea nediscriminatorie pe piața unică lărgită.
Politicienii de la putere se bucură pentru că au un atu în campania electorală, cînd se vor împopoțona cu merite proprii. Specialiștii de clasă, cîți au mai rămas, speră un loc de muncă mai bine plătit peste hotare. Masa de șomeri și chiar angajații aspiră la un loc de muncă mai bine plătit în Occident, neștiind că de la data la care vom trece la moneda unică valoarea acesteia nu ne va mai avantaja pentru că leul ușor sau greu va rămîne doar piesă de muzeu, prețurile de la noi se vor alinia cu cele din Occident și cei 800-1 200 de euro cîștigați peste hotare nu vor mai valora cît astăzi, cînd leul gîrbovit este sufocat de moneda europeană.
Țărănimea îmbătrînită va fi din nou pierdută pentru că produsele agroalimentare europene vor invada piața românească la prețuri mici, bașca restricțiile ce ne vor fi impuse la suprafețele ce se vor cultiva, dar și micșorarea numărului de animale din gospodăriile proprii.
Agricultura supermecanizată și intensivă din Occident va desființa actuala pătură de pălmași și micii fermieri, locul micilor parcele cultivate astăzi, rudimentar sau cu tehnică veche de 15-20 de ani, va fi înlocuit de agricultură pe mari suprafețe agricole. Vor veni străinii, care vor cumpăra terenuri mănoase, dealurile vor fi cultivate cu plante menajere și tehnice și vom reveni de unde am plecat: păstori și mămăligari.
Românii cu puțină minte și o brumă de noroc vor lua calea Apusului. Capitalul autohton, fiind subțire, va deveni insignifiant, economia românească va fi înțesată cu întreprinzători străini, iar băștinașii care nu au reușit în afaceri vor reprezenta mîna ieftină de lucru.
Un mic Turn Babel va ființa în Capitală, vor apărea cartiere de străini și, încet – încet, ne vom pierde identitatea pentru că frontierele ne vor dispare și vor avea însemnătate doar pe hartă.
Guvernanții nu dau publicității negocierile cu UE privind „binefacerile” integrării, dar nu își fac probleme; ei vor fi prin „cele Elveții”, unde își vor toca banii cîștigați astăzi din salarii de bugetar, „mici și cinstite”.
Doctrina economică interbelică „prin noi înșine” nu are trecere la bravii noștri economiști și politicieni, care fîlfîie cu mîndrie steagul porților larg deschise.
Se pare,însă, că între speranță și incertitudine prevalează speranța, că doar ea ne-a mai rămas!
Jan NEGRUe cu mîndrie steagul porților larg deschise.
Se pare,însă, că între speranță și incertitudine

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!