„Diploma aceasta nu e a mea, ci a învățămîntului băcăuan”

– Domnule Profesor, dobîndirea „Diplomei de excelență pentru fundamentala contribuție la propășirea învățămîntului băcăuan” și faptul că ați devenit „Cetățean de onoare al orașului Bacău” nu reprezintă simple întîmplări. Onorurile apar, de obicei, în urma unei vieți exemplare. Care au fost principiile ce v-au călăuzit în viață și în activitatea profesională?

– Școala băcăuană s-a înscris, în ansamblul ei, de ani buni, pe o traiectorie ascendentă. Se vorbește astăzi despre învățămînt ca prioritate națională, iar în ce privește școala băcăuană, ea a fost de mult tratată ca o prioritate. Am cătat să contribui cu toată energia la gospodărirea și ancorarea în realitatea educațională contemporană a școlii din orașul nostru. E adevărat, am fost onorat cu o diplomă de excelență, dar consider că diploma aceasta nu e mea, ci a învățămîntului băcăuan… Desigur, fără un set principii morale pe care profesorii să le respecte, nu am putea vorbi de un învățămînt concordant cu cerințele naționale și ale Uniunii Europene. în ce mă privește, pentru mine școala a însemnat: răspundere, acțiune și finalități.

– Ați fost supranumit „directorul absolut al școlii băcăuane”. Cît adevăr stă în această expresie?

– Aș vrea să cred că e vorba doar de o metaforă. Absolutul e doar un concept, prin care definim o țintă, cea mai înaltă, o stea, cea mai îndepărtată, la care nu ajunge nimeni. Nu se poate vorbi de unicate într-un domeniu atît de sensibil. Oameni potriviți la locul potrivit sunt mulți, în multe instituții școlare și ce sper eu este că am fost unul dintre aceștia. Sunt alții care trebuie descoperiți, recunoscuți, stimulați, și, de ce nu, răsplătiți. Este adevărat că datorită descreșterii populației de vîrstă școlară, unități noi nu se mai ridică. Trebuie însă performate cele existente. Posibilități există fără număr. Un singur om, fără un colectiv puternic, nu poate face nimic.

– Cît de importantă este școala pentru cultura unui oraș și cît de importantă cultura pentru școală?

– întotdeauna am considerat că școala este și un lăcaș de cultură, nu doar unul de educație și instruire. în școli cred că e locul cel mai propice pentru organizarea de expoziții de artă, de carte, filatelice și, de ce nu, de expoziții cu profil economic. Ca și pentru organizarea de întîlniri cu oameni de cultură, de simpozioane și sesiuni științifice. Acestea cred că ar trebui să devină permanențe ale activităților unei instituții de învățămînt. într-o școală se descoperă multe talente peste care însă, la un moment dat, se lasă o umbră de indiferență și asta datorită obsesiei față de examene și cîteodată nepriceperii unora de a scoate în față valorile reale ale școlii.

CASETA cu foto seme2

– Dacă ar fi să concentrați înțelepciunea adunată în șaptezeci de ani într-o maximă, care să constituie o învățătură pentru cei tineri, ce anume ați alege?

– întotdeauna m-am călăuzit după maxima: nu lăsa pe mîine ce poți face astăzi. Am mai învățat că, atunci cînd vrei să obții ceva, nu poți altfel decît oferind mai întîi, asta însemnînd realizarea de performanțe cît mai multe, fără a neglija nici unul din aspectele ce par minore la prima vedere. E greu să dai sfaturi tinerilor, pentru că ei au posibilități nelimitate de a se informa, de a cunoaște și de a-și propune performanțe superioare.

(Dan PERȘA)vățătură pentru cei tineri, ce anume ați alege?

– întotdeauna m-am călăuzit după maxima: nu lă

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!