Dragobete, sărbătoarea dragostei la români

Sărbătorile îndrăgostiților se țin lanț. După cea de inspirație americană a Sfîntului Valentin, a sosit și ziua amorului la români, Dragobetele. Numele de Dragobete provine de la „beat de dragoste” sau Sân Ion de primăvară, fiu al Babei Dochia. I se mai spune și Dragomiru-Florea și „Granguru”, pentru că acum are loc nunta păsărelelor din pădure. „Sărbătoarea de Dragobete are dată variabilă, în funcție de zonă, între 24 – 28 februarie. Păsările nemigratoare se strîng în stoluri, ciripesc și se împerechează. Apoi își fac cuiburi. Păsările care nu se împerechează în ziua de Dragobete rămîn fără pui în anul respectiv”, ne-a explicat Feodosia Rotaru, șefa secției de Etnografie de la Complexul Muzeal „Iulian Antonescu”. în tradiția populară, Dragobetele este o zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere. Fetele și feciorii se adună în grupuri și merg la pădure, pentru a culege primele flori ale primăverii”, a continuat Feodosia Rotaru.
în această zi, pentru a avea efect, nimeni în afară de urechea ființei iubite nu trebuie să audă șoaptele de dragoste. Altă cerință a Dragobetelui era juruința de a nu se minți unul pe altul, pe care și-o făceau pentru tot anul îndrăgostiții. Se mai spune că, cine aude astăzi pupăza, are noroc în dragoste tot anul. Așa că, e bine ca ultima luni din februarie să fie petrecută în pădure alături de persoana iubită. Sînt multe alte tradiții și obiceiuri legate de această sărbătoare populară românească, care s-a stins. „âmi amintesc că, în zona Parincea, unde am copilărit, am auzit pentru prima oară de Dragobete. Oamenii țineau la această sărbătoare populară. Astăzi nu se mai întîmplă așa ceva. Tinerii sînt plecați la muncă, în Italia, și nu mai au timp de Dragobete”, a precizat șefa de la Etnografie. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!