DREPTUL LA REPLICĂ Doamnă redactor șef,

Mă numesc ing.Maria Sporici și locuiesc pe str.N. Bălcescu 12, la etajul I – unde mai sînt încă două apartamente – fiind situate, toate trei, deasupra Fondului Plastic Bacău. Am citit cu stupoare în gazeta dumneavoastră (26 ian. 2004), articolul semnat Constantin Gherasim, sub titlul „Artiștii plastici reclamați la poliție că-și deranjează vecinii”. Vă rog să-mi acordați dreptul la replică, avînd în vedere următoarele:

– De la bun început voi cita o adresă pe numele meu, de la Secția 2 de Poliție, semnată de șeful secției (comisar Patriche Ion): „La plîngerea dumneavoastră adresată acestei unități de poliție, vă facem cunoscut că numitul Chiuaru Mihai, pentru faptele reclamate, a fost sancționat contravențional, conform Legii 61/1991, punîndu-i-se totodată în vedere ca, pe viitor, astfel de fapte să nu se mai repete. În caz contrar, vă rugăm să ne contactați de urgență”.

– Spațiul în discuție a fost dat în folosință Fondului Plastic și Filialei Bacău a U.A.P. (parter și mezanin) în 1981, pe tronsonul de locuințe proprietate personală, unde am contractat și noi un apartament. În anii cînd filiala Bacău a fost condusă de cunoscutul pictor Ilie Boca nu au fost probleme cu zgomotul care să deranjeze vecinii. Dar de cîțiva ani, la conducerea instituției a venit domnul Chiuaru, care a transformat vernisajele și alte manifestări ale plasticienilor băcăuani în adevărate chefuri, prelungite mult după miezul nopții. În general, ritmul „cocteilurilor” – cum le numește domnul Chiuaru – a ajuns cam la două pe lună. Familia mea (în care se include și o nepoată de 7 ani), împreună cu celelalte două, sîntem terorizați de zgomotul și fumul de țigară infiltrat pe lîngă țevile de încălzire. De ani de zile încercăm să ne înțelegem cu cei în cauză, dar fără succes. Am apelat la medierea organelor administrative și culturale de la consiliile județean și municipal, iar în cele din urmă am solicitat și intervenția poliției. După cum recunoaște și domnul Chiuaru, Poliția și Jandarmeria au intervenit de mai multe ori, conform Legii 61/1991, dar numai după ce s-a aplicat sancțiunea contravențională s-a simțit deranjat dl Chiuaru. Dar el și cei care-l însoțesc în aventurile d-sale bahice au uitat de manifestările „tinerești”, cum ar fi muzica dată la maximum, horele și sîrbele cu bătăi din picioare și strigături, în general de tot ce, după miezul nopții, asemuiește „cocteilul” respectiv cu cele mai tipice „serate” la discotecile rurale. Se uită astfel cu totul că ei își desfășoară activitatea într-o comunitate de oameni civilizați, nu într-o „vilă” din mijlocul pădurii (cum ni se sugerează nouă, dacă nu ne place);

– Cel mai grav ni se pare, nouă, locatarilor năpăstuiți, faptul că redactorul C.Gherasim, care i-a vizitat pe plasticieni pentru a le asculta „păsurile”, nu a discutat cu ambele părți, cum recomandă deontologia profesională. Astfel, s-ar fi văzut că adevărul nu este nici pe departe cel debitat de dl M.Chiuaru la o șuetă, în timpul unui „cocteil”.

Cu toată considerația, ing. Maria Sporici