Duminică ne îndrăgostim din nou

A trecut „Valentine’s day „, căci ziua Sfîntului Valentin nu i se poate spune, și a sosit și ziua amorului la români, Dragobetele. Numele de Dragobete provine de la „beat de dragoste” sau Sân Ion de primăvară, fiu al Babei Dochia. I se mai spune și Dragomiru-Florea și „Granguru”, pentru că acum are loc nunta păsărelelor din pădure. „O zi frumoasă pentru băieții și fetele mari, ba chiar și pentru bărbații și femeile tinere”. Este momentul în care, pe o vreme de primăvară, ar fi trebuit ca cetele de fete și flăcăi să „facă Dragobetele”, pornind în lume chiuind și hăulind pentru a culege ghiocei și viorele. Ei ar trebui să schimbe vorbe de dragoste, sperînd să fie iubiți de toți, pe tot parcursul anului. Pe vremea de primăvară ce ne însoțește de cîteva zile, probabil că și anul acesta, tinerii vor rămîne doar la schimbul de vorbe prin intermediul e-mail-ului sau al telefonului mobil
Una peste alta, Dragobetele este o făptură mitică (asimilată cu zeul Eros), care personifică logodna animalelor și, prin extensie, a fetelor și băieților. Se spune că cine aude astăzi pupăza are noroc în dragoste tot anul. Așa că, e bine ca ultima duminică din februarie să fie petrecută în natură. Sînt multe alte tradiții și obiceiuri legate de această sărbătoare populară românească, în care, dincolo de erotism, străbătea și ideea sincerității și a asumării faptelor săvîrșite, cu toată ființa, fără disimulări și minciuni. Lucruri ce scapă, din păcate, multora, preferîndu-se doar erosul sec, stimulat de instinct. (Constantin GHERASIM)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!