Dumnezeul nebunilor, al bețivilor și al politicienilor

Claudiu TĂNĂSESCU

Cu toții am învățat că Dumnezeu este unul singur, stă undeva în Ceruri și ne veghează pe toți. Ne îndrumă prin diferite pârghii să facem lucruri bune, iar la final vom fi chemați la judecata Fiului și a Tatălui pentru ceea ce am comis bine sau rău în viața pământeană. Se pare însă că, pentru unii dintre noi, Dumnezeu a fost mai darnic, chiar dacă de cele mai multe ori nu-i merităm mărinimia. Așa se face că au apărut expresii gen „Dumnezeul bețivilor” sau „Dumnezeul nebunilor”. Nu de multe ori au fost situații în care persoane cu o alcoolemie din ciclul „Viața bate filmul” au reușit să supraviețuiască miraculos celor mai terifiante accidente și de multe ori s-a ivit întrebarea dacă ar fi supraviețuit în cazul în care ar fi fost treze.

Dăunăzi, un nebun a sărit de la etajul IV al unui bloc, s-a împiedicat de sârmele cu rufe ale vecinilor, de câteva crengi și a ajuns pe picioarele lui pe pământ, rupând-o la sănătoasa cu poliția, jandarmii, pompierii, după el. Culmea, nici nu a putut fi prins. A doua zi, a repetat experiența, de data aceasta cocoțat într-un pom, amenințându-i pe toți cu o rangă. Și a ținut omul după nebunia lui, ore întregi, de dimineață până seară, o întreagă armată de organe specializate să intervină în astfel de situații. Mai mult ca sigur, un om normal, dacă ar fi căzut de la etajul IV, nu ar fi avut șansa bărbatului cu probleme psihice și, în cel mai fericit caz, s-ar fi ales cu mâinile și picoarele fracturate și luni bune de spitalizare. Așa că și Dumnezeul nebunilor își face datoria!

La fel de norocoasă mai este o categorie, cea a politicienilor. Pentru că și ei au un Dumnezeu al lor, unul colectiv, care îi ajută deoarece ei singuri se ajută, punând mână de la mână pentru prea fericirea lor. Dacă medicii, profesorii, sindicatele, nu reușesc să se unească nici măcar când vine vorba de binele și drepturile lor, clasa politică românească este cea mai unită atunci când trebuie să își apere drepturile. Și mă refer la pensii, diferite sporuri, indemnizații, cazări de lux, mașini, rude angajate pe ochi frumoși. DNA, ANI, acele instituții cu atribuții de Lucifer pentru ei, nu au reușit să îi bage în sperieți sau să îi aducă pe calea cea dreaptă. Cazurile finalizate de procurori le poți număra pe degete. În rest, principalul motor este scandalul generat de toate acuzațiile, care la final sunt sparte de cele mai multe ori ca un balon de săpun. Și asta pentru că banul încă este suveran, pentru că la pârnaie ajung doar cei care s-au lăcomit și nu au mai donat sistemului, răzbunările politice sau cei care au fost părăsiți de Dumnezeul politicienilor.