• statul vrea să-și recupereze investițiile făcute pe terenul retrocedat acum, dar făcute după momentul naționalizării
Din această lună, Academia Română – Fundația M.H. Elias este din nou proprietarul SC Zahărul SA Sascut. La 55 de ani de la naționalizarea fostului „Stabiliment Industrial Sascut”, întreprinderea revine fostului proprietar în conformitate cu Legea 10/2001 și a sentințelor civile ale instanțelor. Potrivit deciziei judecătorilor, se restituie în natură Fundației Elias peste 20 de hectare de teren, construcțiile ridicate anterior naționalizării, mijloacele fixe și obiectele de inventar existente la acea vreme. Ironia soartei face ca restituirea în natură să fie decisă pe 11 iunie 2003, la exact 55 de ani de la data naționalizării, 11 iunie 1948. Radu-Menegon Răduță, lichidatorul judiciar al firmei, spune că, spre deosebire de actul naționalizării, cînd statul a preluat și activul și pasivul, în prezent „se va prelua numai o parte din activ, adică terenuri, construcții, instalații și utilaje”, deoarece datoriile evidențiate în 1948 au fost „prescrise și scăzute din contabilitate cu mulți ani în urmă”. Radu-Menegon Răduță își exprimă speranța că proprietarul va moderniza întreprinderea și va da de lucru locuitorilor din Sascut și cultivatorilor de sfeclă de zahăr din zonă, mai ales că „solul are toate calitățile necesare”.
Patru ani pentru lichidarea judiciară
În septembrie 1999, procedura de lichidare judiciară a SC Zahărul SA Sascut a fost declanșată prin hotărîrea judecătorului sindic. Ulterior a fost numit lichidator juridic expertul contabil Radu-Menegon Răduță, care avea sarcina să vîndă bunurile mobile și imobile, în așa fel încît să se asigure disponibilități bănești necesare plății debitelor. De atunci, s-a reușit vînzarea unor materiale, piese de schimb, obiecte de inventar, ambalaje și mijloace fixe (autovehicule, tractoare, remorci), pentru care s-au încasat circa 3,5 miliarde de lei. Cu acești bani s-a reușit acoperirea cheltuielilor de lichidare, care constau în asigurarea pazei și conservării bunurilor, evidențe contabile, expertize contabile, evaluări și onorariul lichidatorului. Suma rămasă, 1,4 miliarde de lei, a fost distribuită la bugetul statului și bugetul local al comunei Sascut. În momentul declanșării procedurii de faliment, în 1999, Zahărul Sascut avea datorii de 14 miliarde de lei la bugetele de stat și local, bănci și la furnizori, între care ponderea cea mai mare o avea Distrigaz, cu circa 6 miliarde de lei de încasat. Vînzarea n-a fost la nivelul ritmului programat, pentru că Academia Română – Fundația M.H. Elias a revendicat terenul și imobile, conform Legii 10/2000, Fostul proprietar a inițiat acțiuni în instanță în martie 2000, obligînd la sistarea licitațiilor publice de vînzare a bunurilor din patrimoniul societății Zahărul.
La sfîrșitul lunii mai 2002, Tribunalul Bacău a hotărît restituirea în natură a terenului și imobilelor naționalizate, inclusiv a utilajelor și instalațiilor confiscate de comuniști și care mai există încă. A urmat recursul, depus la Curtea e Apel atît de fostul proprietar, cît și de deținătorul actual al patrimoniului aflat în litigiu, proces cîștigat în cele din urmă de Fundația Elias. Răduță spune că, în prezent, se mai află în curs de soluționare la Curtea Supremă de Justiție recursul înaintat de stat pentru obținerea de despăgubiri pentru imobilele construite după naționalizare și aflate pe terenul ce a revenit acum Fundației Elias. Este vorba despre cantina-resturant, fostul dispensar, clădirea „Tîrgușor” și alte instalații și utilaje procurate și puse în funcțiune după amortizarea și casarea bunurilor naționalizate. (Florin POPESCU)
Lasă un răspuns