Dureri de cap doar pentru părinți

Ce se face odorul meu cînd termină școala

• în timp ce puștii se distrează la cursuri de numa’, numa’, părinții se dau de ceasul morții cu profesorii, fiindcă nu știu spre ce domeniu să-și îndrepte odraslele

N-a început bine anul școlar, că, gata, părinții au început să vină stresați la școală și să discute cu profesorii și diriginții. Copilul a trecut într-a XII-a și trebuie să știe încotro o apucă. Vine BAC-ul și admiterea, apoi trebuie să meargă la facultate. Dar oare ajunge pînă acolo? S-au gîndit copiii ce vor să facă? Da’ de unde. În loc să se intereseze ei mai mult despre ce vor face, copiii sînt stresați de vizitele prea dese și neanunțate ale părinților. Care, desigur, le strică lor aranjamentele la școală. Adică plecările.

Părinții au însă dreptate, pentru că ei trebuie să „sponsorizeze” întregul an. Așa că întrebările de genul: „ce obiecte dai la Bac?”, „la ce facultate te bate gîndul să încerci?”, „la ce obiect și la cine vrei să faci pregătire?” sînt îndreptățite. Problema e că puțini și-au pierdut vara cu gîndul la ce-o să facă anul acesta. Prioritatea este încă prietenul/prietena, cel mai nou joc sau program la calculator, ieșirile în oraș, distracția. De unde să știe ei la ce pregătire să meargă sau ce obiect să-și aleagă, din moment ce nu știu din ce să aleagă. Au văzut ei anul acesta ce a fost cu Bac-ul , așa că debandada va fi prezentă și anul acesta. Și de aceea încearcă să nu se streseze prea mult.

Nervii părinților sînt întinși la maxim, pentru că știu ce o să-i aștepte: bani pentru manuale, bani pentru banchet, bani pentru admitere, bani pentru pregătiri, bani pentru „ciubucuri” la profesori și la restul oamenilor care îi ajută odrasla. Unii nu știu cum să-și facă odorul conștient de ceea ce se întîmplă în jurul lui. „Sînt absolut inconștienți. Dacă le spui ceva sau îi întrebi de Bac sau de facultatea la care vor să încerce, îți răspund că mai au timp destul de gîndit și că nu mai vor să fie bătuți la cap. Dar nu-i poți lăsa în voia lor, pînă nu-i vezi aranjați”, îmi spunea deunăzi Ioana Ședrean, una dintre mamele cu copil în clasa a XII-a.

Copiii au însă altfel de întrebări care nu le mai dau pace nici noaptea: „Dacă acum face așa, cum o să fie cînd mai am cîteva zile pînă la examen? O să stea pe capul meu pînă atunci? O să fiu închis în casă să învăț? Întrebarea este însă alta: dă vreun rezultat zbuciumul acesta? Unui copil nu-i poți vîrî cartea în cap cu toată răbdarea unui om. Dacă vrea, stă singur să învețe. Dacă nu, totul e zadarnic. (Andreea CEASĂR)