Echilibristica performanțelor

Mihai BUZNEA

Pentru unii dintre eurooccidentali, extinderea aderării prin primirea de noi membri aduși de acest al 5-lea val spre (în) Uniunea Europeană nu este chiar un motiv de bucurie. Drept pentru care, o serie de state au apelat la atitudinea de espectativă prin aplicarea unor restricții privind accesul pe piața muncii, unde criteriile de selecție și performanță vor face legea. Nu vrem să punem în pericol cîștigurile băștinașilor – este argumentul cu care se explică astfel de măsuri ce se vor întinde pe parcursul a cel puțin doi ani de zile. Astfel că pelerinajul masiv spre promițătoarele și atractivele grădini ale Edenului mai are de așteptat, confirmînd astfel sloganul din vechime: boala lungă, sărăcie sigură. Cu alte cuvinte, românii și partenerii lor de peste Dunăre, bulgarii, sînt invitați să-și prindă pofta-n cui și să apeleze la… răbdare și tutun. Tot e ceva: iluziile și promisiunile pot întreține optimismul atîta vreme cît se mai ivește cîte-o șansă de pe ici – de pe colo: țările baltice au dat liber necondiționat la imigrație, iar polonezii au nevoie de cel puțin 200.000 de constructori care să le ridice vile și palate, o forță de muncă specializată pe care nici măcar piața românească a muncii, atît de generoasă, nu prea mai are de unde să-i livreze. Medicii, bucătarii, chelnerii, economiștii și informaticienii sînt, la rîndul lor, la mare căutare, ca să nu mai vorbim de căpșunari și culegători de castraveți, de măsline sau citrice. Tot atîta promisiuni de bine de pe la alții! Dar de pe la noi? Peste șapte sau zece ani ne putem aștepta și pe la noi la așa ceva – ne încurajează înalți demnitari români. Pașii mici și siguri sînt soluția cea mai sigură, așadar. Dacă vom găsi resursele financiare necesare pentru a-i putea face: 5,5 miliarde de euro va trebui să verse, în următorii șase ani, bugetul autohton, sub formă de cofinanțare a proiectelor eurocomunitare în valoare de 32 miliarde de euro. Adică, vom avea de cheltuit cam 9 milioane de euro pe zi, sau de pierdut 8 milioane dacă nu vom avea capacitatea de absorbție. Bine, totuși, că ne rămîne și nouă ceva!
Așadar, Uniunea Europeană ne provoacă la succes și performanță. Nimeni nu ne va da nimic dacă nu vom ști să ne oferim totul. O competiție pe muchie de cuțit. O echilibristică a performanțelor provocatoare. în anul pe care abia l-am încheiat, țara noastră și-a adjudecat două poziții de vîrf, definitorii: cel mai înalt ritm de dezvoltare economică înregistrat de statele foste comuniste și supremația leului asupra principalelor valute forte – acesta s-a apreciat cu 0,08 la sută asupra dolarului și a influiențat decisiv raportul euro-dolar. Apoi: inflația s-a situat sub 5 procente, deși indicele deficitului de cont curent a fost mai mare decît cel prognozat. Dar „semnele bune” ale lui 2007 nu sînt chiar optimiste. Deja s-au anunțat creșteri de taxe și impoxite, de accize și prețuri, iar primul-ministru este hotărît să nu cedeze presiunilor de renunțare la cota unică de impozitare a veniturilor și la reducerea cotelor tva la principalele produse și servicii. Cosmetizările anunțate pe ici-pe colo nu vor putea transforma fetele bătrîne în fete mari, nici măcar dacă vom sta cu cohii închiși. Și nici sărăcia, în bunăstare și fericire. E-adevărat că miza aderării e dată de binele românilor și de modernizarea țării, dar pentru a ajunge la ele nu e suficient doar să întinzi mîna și să le culegi. Important este, acum, să pășim în cadență, spre a nu pierde ritmul și a ieși din rînd. Prima și cea dintîi condiție este îndeplinită: facem parte din coloană. Iar un gheont în coastă și un șut în spate ne pot ține acolo. Restul depinde de cît de apăsat vom păși.echilibristică a performanțelor provocatoare. în anul pe care abia l-am încheiat, țara noastră și-a adjudecat două

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!