Ecuația deconspirării (2)

Așadar, deconspirarea Securității e departe de a-și afla obștescul sfîrșit; dimpotrivă, este resuscitată în aceste zile, cînd pe tapet apar noi personaje de calibru, gen Mona Muscă și alții. Se știe: fiecare ofițer de securitate și-a pus în față, pentru a fi mascat de umbra acestuia, cîte un „turnător” mai mult sau mai puțin vinovat. Aici, însă, trebuie adusă în discuție următoarea ecuație care conține trei termeni: 1.- turnătorul sau colaboratorul; 2.- ofițerul de securitate; 3.- victima, adică cel anchetat/prelucrat. Să luăm fiecare element în parte:
Turnătorul este persoana care a dus o activitate de provocare, de pîndă și de delațiune, din diverse motive, cum ar fi: ura și dușmănia față de cei pe care el însuși îi ura din diverse cauze personale și pe care, în consecință, îi categorisea drept „dușmani ai poporului”. Aceasta a fost, de fapt, esența „luptei de clasă” din societatea socialistă românească. Alte lucruri care îl motivau pe turnător în activitatea sa ar mai fi promovarea în diverse funcții și dorința de a cîștiga un ban în plus. în multe alte cazuri, turnătorul acționa din pură prostie și dintr-o anume frică, pe care și-o diminua – considera el – dacă se dovedea un „element de nădejde” al autorităților și se punea în slujba acestora. Turnătorul, în general, nu avea „complexe de conștiință”, el considera, de regulă, că duce o activitate „patriotică”. Desigur, după ’89 mulți dintre aceștia „au fost lăsați” să prospere și chiar unii dintre ei au devenit „personalități” în lumea afacerilor și în sfera politicului și – posibile cazuri – în lumea gazetărească. Mulți dintre acești turnători și colaboratori au fost reactivați, în acest fel însăilîndu-se rețele mafiote, rețele care sufocă societatea românească de astăzi.
Ofițerul de securitate și-a ales această profesie din diverse motive și interese. Există, desigur, printre aceștia și oameni cărora nu li se poate reproșa nimic, sau nu mare lucru, și care în anumite momente chiar au contribuit la salvarea unor persoane puse în situații fără ieșire. Dar mai există și ofițeri de securitate care și-au făcut această meserie cu prea multă plăcere și cu prea mult zel. De asemenea, instituția Securității în sine s-a dovedit extrem de nocivă prin programul său și prin ideologia sa – implementate și aplicate populației. Acestea sînt, cred, și astăzi urmărite de către unii „moștenitori” ai spiritului securist. Aceștia, în credința lor, au căutat să lase moștenire acest program și această ideologie serviciilor secrete actuale. Nu știu în ce măsură s-a realizat acest lucru. Despre existența reală a programului și a ideologiei respective doar istoricii și analiștii politici vor putea să aducă la lumină, în atenția opiniei publice, conținutul, tematica și consecințele aplicării acestora, prin cercetarea documentelor de arhivă. Dar, spus direct și fără a exagera, securitatea românească a fost pur și simplu un instrument al diavolului, deoarece a avut ca scop culpabilizarea întregului popor. Iată, în proprie viziune, schema simplificată a realizării acestei culpabilizări: nivelul de trai este menținut, în mod expres și voit, foarte scăzut; oamenii obișnuiți, dar nu numai ei, sînt lăsați să fure, să „completeze” din întreprinderile în care lucrează. Se preocedează în acest fel pentru ca aceștia „să se aibe la mînă” unii pe alții și, astfel, cu toții să intre „sub mîna” Securității, a autorităților – în general. (Va urma). (Gheorghe Chițimuș) Helvetica-R ceste zile, cînd pe tapet apar noi personaje de calibru, gen Mona Muscă și alții. Se știe: fiecare ofițer de

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!