Ecuația deconspirării (4)

Așadar: victimele practicilor securiste. După cum spunem și în episodul precedent, dacă statul român actual vrea într-adevăr să contribuie în mod decisiv la punerea în lumină a problemei deconspirării, atunci este cazul să se dea publicității lista celor care au avut de suferit de pe urma Securității. Această listă este singura rațiune majoră a acțiunii de deconspirare.
Victima – în accepția generală a termenului – este reprezentată de nenumărații oameni care au fost anchetați, șicanați – unii toată viața -, închiși, condamnați, unii chiar torturați, iar alții – uciși. Nu ne referim aici la victimele „obsedantului deceniu”, la „canal”, adică la generația care a sfîrșit în „dementele închisori” românești ale anilor ’50. Noi avem în vedere aici, în special, generațiile de după 1960, să le spunem „generațiile erei noastre”. Din păcate, diversiunile și haosul continuă. După 1990 și în această privință spiritul românesc s-a dovedit extrem de „inversat”: cei vinovați au rămas în umbră și au continuat să facă avere, să se distreze și să-și bată joc de întregul popor, iar victimele, unele dintre ele, au fost „deconspirate”. Oameni precum Alexandru Paleologu, Mircea Ionescu Quintus, Ștefan Augustin Doinaș și alții – iată, acum, și Mona Muscă, au fost și sînt victime; nu colaboratori, turnători sau altceva de acest gen. Un lucru trebuie să ne fie clar: victimele au fost oameni ca toți oamenii – adică persoane cu calități, dar și cu slăbiciuni, cu caracter mai mult sau mai puțin labil; dar, cu toate acestea, ele rămîn victime și nu pot fi transformate în altceva, după cum și-ar dori securiștii. în cadrul „dosariadei” actuale se vorbește despre deconspirarea tuturor, mai puțin a Securității și a ofițerilor de securitate care au reprezentat esența acelui mecanism al fricii inoculate în sufletul întregului popor, frică resimțită și acum, în mod umilitor, de către fiecare român.
Pe de altă parte, clasa politică trebuie, într-adevăr, deconspirată – de la persoanele cu funcțiile cele mai înalte, pînă la consilierii locali care propun și votează diverse hotărîri. Se impune, de asemenea, deconspirarea – ca aliate ale Securității – și a persoanelor din sfera economică și care dețin mari proprietăți și averi, în special a acelora care dețin și administrează trusturi de presă, ziare, televiziuni, posturi de radio, ca și alte mijloace prin care pot influența și manipula opinia publică. Este absolut necesară deconspirarea miliardarilor de carton ai României; a celor (de-o pildă) publicați în top-urile revistei „Capital”. Toată această „dosariadă” și deconspirare, de fapt nu se dorește a fi făcută pentru așa-numita asanare morală a societății românești, ci pentru repararea și curățirea „motorului” acesteia, trebuie făcută pentru prezent, nu pentru trecut. Eu personal îmi exprim, însă, scepticismul. De ce? Pentru că exprimarea scepticismului, chiar a pesimismului reprezintă o metodă mult mai eficientă decît optimismul. Ca să folosesc o terminologie religioasă, România se află încă în mîinile „diavolului” și încă este „îmbrățișată” foarte strîns de către acesta. Unii cred că ne va salva intrarea în Uniunea Europeană. Este o credință deșartă, sînt convins. Din „exterior” pot veni și stimulente, dar și piedici, dar răul și binele vin numai din „interior”, adică numai de noi depinde dacă vom putea să scăpăm din amintita îmbrățișare. (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!