Ecuația deconspirării

Lumea românească de astăzi își dă tot mai mult seama că se află la mîna și la discreția unor forțe din umbră, mai precis – la mîna foștilor securiști, care în loc să dea dovadă de patriotismul pe care și l-au asumat tot timpul, pun și acum frîne și piedici în dezvoltarea naturală și sănătoasă a societății din care fac și ei parte.
Acest fanatism al vechilor structuri, fanatism dovedit în primul rînd prin tragicele evenimente din decembrie ’89, cît și prin cele ulterioare – mineriade, devalizarea băncilor, a propriei țări, în general – face din România un caz aparte; un caz cu caracteristici specifice prin accentul violent al desfășurărilor, între țările din răsăritul Europei care au ales democrația după 1990. Pînă și generația tînără a realizat adevărul că oamenii cu funcții de decizie – posibili șantajabili, dar și legați în diferite feluri de vechile structuri – trebuie înlăturați, dacă ea – generația tînără, vrea să aibă un viitor.
Dar și acum, după 16 ani, tentativele de deconspirare a Securității tocmai în scopul mai sus menționat întîmpină serioase piedici – și se ivesc mereu o mulțime de diversiuni servite populației. Iar populația, în loc să protesteze împotriva acestor stări de fapt, nu face altceva decît să tacă și să rabde și să alerge zilnic după obținerea minimei subzistențe.
Popoarele civilizate și educate sînt conștiente de importanța luptei sociale și au o mare tradiție în acest sens, pe cînd noi avem doar o tradiție a fricii și a resemnării.
Revenind, însă, la aspectele istorice ale problemei, reiese în primul rînd că la noi nu s-a făcut încă o reformă serioasă a serviciilor secrete, atunci cînd ar fi trebuit. în al doilea rînd, mulți dintre cei care șantajează și trag necuratele sfori au ajuns oameni cu o mare putere financiară și economică – deci și politică. Cu toate acestea, procesul de deconspirare se pare că se pune în mișcare. Demnă de remarcat este, de pildă, cererea studenților de a fi deconspirați cei din rîndul înalților profesori universitari care au avut și au încă puternice legături cu Securitatea. âmi aduc aminte, în treacăt, de unul dintre puținele cazuri petrecute în primele zile de după decembrie ’89, cînd „vechiul” profesor de socialism științific a devenit „noul” profesor de religie: elevii l-au dat afară din clasă. Germania n-ar mai fi ajuns să fie civilizația și puterea de astăzi dacă, după război, profesorii de „nazism” ar fi rămas, tot ei, să predea principiile statului de drept și ale unei societăți libere.
în ce privește „dosariada” de la noi, din zilele actuale, ar trebui clarificate sau măcar punctate cîteva lucruri. Trebuie „demontată” în primul rînd marea diversiune – pentru că o diversiune este – a deconspirării turnătorilor și a așa-zișilor turnători. După 1990 au fost numeroase cazurile în care victimele au fost prezentate ca fiind „turnătorii”, în timp ce adevărații oameni ai Securității tăceau și adunau averi. (Va urma) (Gheorghe CHIȚIMUȘ)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!