EDITORIAL Afișele care mint

Nicoleta BICHESCU

Azi dimineață m-am urcat în autobuz, grăbită să ajung la serviciu. Cotrobiam de zor prin geantă, căutînd bani pentru bilet, cînd am simțit că doi ochi mă urmăresc. Am ridicat, curioasă, privirea, și am dat ochi în ochi cu primarul Sechelariu care, de pe geamul autobuzului, a ținut să mă asigure că o să „continuăm împreună”. Înainte de a intra la saerviciu, m-am oprit la un chioșc, să îmi cumpăr niște măruințișuri. Aceeași ochi, dar de undeva de sus, mi-au transmis același mesaj. Numai că, de pe stația Selena, de unde s-a cocoțat, l-am văzut pe primaruld e Bacău în mărime naturală și mîna întinsă în sus, spre o direcție incertă, care ar vrea să sugereze o ipotetică țintă.

Cînd mi-am terminat programul, în drum spre casă, am intrat din nou prin magazine.De unde mi-am cumpărat ciorapi, m-am întîlnit cu Sechelariu. În magazinul alimentar, același primar m-a întîmpinat pe geamuri. Pînă și taxiurile care au întrecut autobuzul aveau afișat chipul lui Dumitru Sechelariu. În colțul blocului, la afișajul electoral, același afiș, de astă dată cu dimensiuni rezonabile, corespunzătoare celor prevăzute de legea electorală. Cînd am ajuns acasă, aveam în fața ochilor un singur chip: cel al primarului de Bacău, care m-a însoțit pe parcursul întregii zile. Și atunci am început să mă gîndesc la cum au fost gestionați banii publici, la modul în care investițiile din orașau ajuns pe mîna unor amici sau cumetri de-ai primarului, la supraevaluarea lucrărilor, la cum au fost cheltuiți 67 de miliarde de lei pentru repararea unui teatru din care nu se vede mare lucru.

M-am gîndit și la programul de apă rece, care de opt ani s-a mărit, dar rămîne discontinuu, la taxele și impozitele mari, la lipsa spațiilor de joacă și a spațiului verde, la parcările insuficiente, la banii cheltuiți pe atîtea lucruri inutile, în timp ce în oraș sînt miid e familiid e tineri care locuiesc cu părinții,pentru că procurarea unui apartament rămîne o dorință greu de realizat. Dar am realizat și că lupta electorală este, în acest moment, la Bacău, una inegală. Primarul Sechelariu, cel care candidează pentru al treilea mandat, are în mînă toate pîrghiile pentru a-și lipi afișe unde are chef, pentru a pune bannere de pe care să ne zîmbească chipul lui, pentru a-i determina pe patronii de spații comerciale să găzduiască, gratuit, reclama electorală.

Patronii, în care frica a intrat pînă la oase, nu recunosc că, din teamă și servilism, nu pot să îi refuze pe oamenii trimiși să lipească afișe. În schimb, nu s-ar risca să pună pe magazinul lor afișul unui candidat al opoziției, de teamă ca nu cumva să simtă repercursiuni pentru gestul lor: controale de tot felul, amenzi și amenințări. Și,cumîn acest moment, majoritatea spațiilor comerciale din orașaparțin puterii, și nu opoziției, este clar că figurile pesediste ne vor zîmbi, în următoarele trei săptămîni, de peste tot pe unde ne vom afla. Poate unii vor ajunge la sațietate de atîtea zîmbete, și vor căuta altceva, alții, însă, vor fi impresionați de desfășurarea de forțe și nu vor pune în balanță alternativă depsre care nu știu, din lipsa unui normal echilibru.

Încă un lucru m-afrapat prin zilnicele incursiuni în oraș: pe majoritatea afișelor, Dumitru Sechelariu e cu patru ani mai tînăr. Cel puțin pe afișele mari, poza este aceeași de acum patru ani, și doar mesajul s-a schimbat. Primarul de Bacău pare că nu vrea să recunoască că anii s-au scurs și că a venit momentul unei analize reale și fără milă.