Eduard ADAM
Învățătorii și profesorii din județ se călcau în picioare acum vreo patru, cinci ani pentru a prinde un post, fie el și de suplinitor. Acum, profesorii pleacă pe capete din învățămînt. Cei tineri stau la catedră un an, maxim doi. Văd că nu se descurcă din leafa de mizerie primită și pleacă, unii fără să mai aștepte măcar să-și dea deifinitivatul. Pleacă în țări străine la spălat vase. Pierd și dreptul de a mai profesa vreodată, dar oricum sînt hotărîți să nu se mai întoarcă. Deși au făcut o facultate, acceptă o muncă de joc. Le e rușine, poate, la început să care lăzi sau să spele podele, dar banii pe care-i primesc îi motivează să continue. Nu la fel se întîmplă în învățămîntul românesc.
Cea mai recentă dovadă că profesorii nu mai sînt interesați de o carieră este că au la dispoziție burse în țările Europa, dar nu se duc. Nu există un număr limitat de locuri pentru cei care ar dori să plece să vadă cum se predă în alte țări, ci dimpotrivă. Surprinzător, deși au totul asigurat, dascălii noștri nici măcar nu sună să se intereseze despre condiții. Oare de ce?! Răspunsul îl dau chiar reprezentanții Inspectoratului Școlar, care recunosc, chiar dacă nu oficial, că salariile dascălilor sînt cumplit de mici. În condițiile în care un profesor debutant primește doar 2,8 milioane de lei pe lună, nici nu-i de mirare că profesorii dau bir cu fugiții. Cei care au prins un post la țară mai încasează lunar și un spor de cel mult 80% din salariul de bază. Am stat de vorbă cu mulți navetiști și toți mi-au spus că banii în plus dați de stat pentru transport nu le acoperă cheltuielile. Așa că mai iau bani din leafă ca să ajungă la școală zi de zi. Adică uriașa sumă de 2,8 milioane scade, învățătorului sau profesorului rămînîndu-i în buzunar și mai puțin. Am verificat și pot spune fără să exagerez că salariul unui profesor debutant e doar un sfert din leafa lunară a unei femei de serviciu de la orice bancă sau regie. Mulți tineri stau cu părinții și n-au nici o șansă să-și ia o casă. Alții, poate, au făcut pasul și s-au însurat și, de-a dreptul dramatic, mai trebuie să mai crească și un copil sau doi.
E clar, învățămîntul românesc nu se va primeni prea curînd. Ne pleacă dascălii tineri și-o să rămînem cu profesorii vechi, obișnuiți, și n-o spun cu răutate, să predea într-o manieră poate prea rigidă. Vreau să spun că ne va lipsi aerul acela de tinerețe, care e absolut necesar la un moment dat. Dar unde mai pui că pleacă și profesorii în vîrstă, cu experiență. Au copii de ținut prin facultăți, au tot mai puțini elevi la pregătire, iar ei trebuie să găsească o cale să trăiască decent. Așa a apărut și moda concediilor fără plată. E prea riscant să plece de tot, așa că apelează la portițe. Merg un an, doi în străinătate, adună bani și se întorc acasă.
E clar, deci, că lipsurile materiale sînt principala cauză pentru care ne pleacă profesorii. Și vor continua să-și abandoneze meseria, dacă cei responsabili nu vor face ceva în sensul acesta. Mi-e și groază să mă gîndesc la consecințe, la generații viitoare de copii nenorociți fără voia nimănui. Deși cu regret, cred că vom avea parte de așa ceva peste ani. Și ne va lua mult mai mult timp să reparăm ce s-a năruit sub ochii noștri.
Lasă un răspuns