Nicoleta BICHESCU
Un fapt greu de imaginat într-o democrație normală s-a petrecut ieri în Bacău. Costică Popa, prim-procuror al Parchetului de pe lîngă Tribunalul Bacău, i-a invitat pe ziariștii acreditați la această instituție la o conferință de presă. De fapt, așa a sunat mesajul transmis de secretară. În realitate, jurnaliștii au avut parte de o săpuneală în toată regula și au fost nevoiți să asculte, cu ochii în pămînt, tirada domnului procuror. De ce e atît de supărat Costică Popa pe presă? Pentru că ziariștii și-au permis să relateze cutremurătoarea crimă petrecută săptămîna trecută, cînd o copilă de 15 ani a fost ucisă cu incredibilă cruzime de prietena ei cea mai bună. Nu vă imaginați cumva că l-a deranjat pe procurorul Popa faptul că numele criminalei și al victimei au apărut integral, și nu cu inițiale – o chestiune care, de altfel, suportă dezbatere – sau că presa a făcut speculații. Nu. Domnul procuror e supărat nevoie mare, pur și simplu, pentru că ziariștii au scris despre acest caz.
Se înșeală cine crede că, prin apariția articolelor, am perturbat mersul anchetei, situație în care suprarea ar fi fost justificată. Totul a fost făcut public cînd cea care a ucis cu sînge rece se afla deja cu cătușele la mîini. Costică Popa i-a certat pe ziariști pentru că nu au subliniat meritul procurorilor în rezolvarea acestui caz. Mai mult, el și-a permis chiar să le ceară gazetarilor să nu mai scrie „polițiștii și procurorii….”, ci „procurorii și polițiștii…”. Pentru că, susține Costică Popa, procurorii sînt cei care au avut principala contribuție în prinderea criminalei. O poziție cel puțin surprinzătoare. Dacă au fost atît de mîndri de rezolvarea acestui ca, ne întrebăm de ce nu au organizat reprezentanții parchetului o conferință de presă atunci cînd au decis să elibereze mandat de reținere sau măcar o zi mai tîrziu, cînd judecătorii le-au confirmat decizia și au semnat mandatul de arestare pentru 30 de zile a mult prea tinerei ucigașe.
Reținerea a avut loc vineri, sîmbătă fata a fost arestată. Luni au apărut primele informații în presă, marți totul a luat amploare și abia miercuri, adică la cinci zile de la producerea evenimentului, parchetul a reacționat. Și nu pentru a informa opinia publică despre faptul că o fată de 15 ani a fost ucisă și criminalul a fost prins, ci pentru a-i certa pe ziariști. Și, dacă mai sus spuneam că ceea ce s-a întîmplat ieri este surprinzător, am să revin asupra acestei afirmații. Da, este surprinzător pentru cine nu cunoaște regimul în care presa din Bacău, deci într-o țară ce se vrea liberă, colaborează cu procurorii. Parchetul de pe lîngă Tribunalul Bacău e un fel de citadelă, pe care ziariștii îl asediază inutil de ani de zile. Informațiile se obțin extrem de greu. Nimeni nu este absurd: cu toții înțelegem că, în anumite situații, este nevoie de discreție, pentru că o informație „scăpată” ar putea duce la prejudicierea unei anchete și praful s-ar alege de munca profesioniștilor. Numai că ziariștii primesc, prin vocea purtătorului de cuvînt, informații despre criminali prinși în urmă cu o lună sau deloc.
Cel mai absurd este, însă, modul în care ar trebui să procedeze un jurnalist aflat în documentare. Dacă, spre exemplu, are loc o crimă la Corbasca, ziaristul pleacă la fața locului, unde se află și polițiști, și procurori. Polițiștii nu pot da nici un amănunt, pentru că nu este de competența lor. Procurorii refuză să facă orice declarație și îi trimit pe gazetari la purtătorul de cuvînt. Omul pune mîna pe telefon, sună la purtătorul de cuvînt și află că acesta nu știe nimic, dar se va interesa. Purtătorul de cuvînt îl sună apoi pe procurorul aflat pe teren, se informează, apoi jurnalistul revine cu un nou telefon, la purtătorul de cuvînt, de unde culege ceva informații. Și asta, deși omul care știe totul despre caz se află la zece, poate la doi metri de el. Halal eficiență!
Dar nu numai pe presă e supărat domnul Costică Popa, ci și pe polițiști. El s-a arătat ieri indignat că oamenii în uniformă au avut obrăznicia să facă publică rezolvarea cazului și prinderea criminalei. Și asta, pentru că, spune el, omorurile nu sînt de competența lor, ci ale procurorilor. Domnul procuror a amenințat polițiștii care au stat de vorbă cu ziariștii, că gestul lor va avea repercursiuni. Mai mult, printr-o adresă trimisă la Inspectoratul de poliție, Parchetul interzice polițiștilor să mai facă publice date care nu sînt de competența lor. De ce se fac vinovați, de fapt, polițiștii? Pentru că au avut un comportament normal și au înțeles să nu ascundă rezultatul muncii lor. Pentru că, așa cum procedează în majoritatea cazurilor, au dat dovadă de transparență și de respectare a opiniei publice.
Am înțeles de multă vreme că procurorul Costică Popa nu iubește presa. Sau iubește doar o „anumită parte a ei”. Ceea ce e greu de înțeles este îndîrjirea cu care ignoră opinia publică, care chiar a dorit să afle amănunte despre cum un copil de 15 ani a ucis fără scrupule. O opinie publică ce contribuie, lună de lună, la salariile deloc modice ale procurorilor. Ne întrebăm ce s-ar fi întîmplat dacă polițiștii ar fi respectat cu opacitate regulile și nu ar fi suflat o vorbă? Probabil că nu s-ar fi scris nimic, s-ar fi vorbit pe la colțuri sau fiecare ziar ar fi relatat după ureche, informații culese de la „surse”. Și, apropo: opinia publică încă mai așteaptă prinderea criminalului care a ucis astă vară o asistentă medicală. Drama s-a petrecut în apartamentul tinerei, într-un cartier central al orașului. Dacă tot spun procurorii că toate crimele sînt de competența lor, promitem că, atunci cînd cazul va fi rezolvat, vom scrie și noi „Procurorii și polițiștii”
Lasă un răspuns