EDITORIAL Eu cu cine votez?!

Ștefan RADU

Nu poți vorbi despre politică sau despre alegeri fără să te gîndești la Caragiale. Genialul dramaturg ne-a pus într-un insectar din care nu vom evada încă o sută de ani de-acum înainte! Modificările sînt minime. Astăzi, amanta de prefect, Zoe, are tupeu și candidează pe listele întocmite de un Trahanache depășit de probleme, Dandanache tot de la centru vine, doar că și-a îmbogățit colecția de dosare bune pentru șantajarea adversarilor din propriul partid, iar aranjamentele din culise depășesc orice imaginație. De exemplu, aud că un candidat din Opoziție și-a îmblînzit, brusc, discursul despre familie, patrie și neam imediat ce i s-a promis că va deveni viceprimar dacă este băiat ascultător. Altul negociază în contul voturilor simpatizanților săi ștergerea unor penalizări la „datoriile istorice” pe care le are către stat. La urma-urmei, ce-i în mînă nu-i minciună!

Este pentru prima oară în acești aproape 15 ani postrevoluționari cînd nu înțeleg despre ce campanie este vorba. Candidații vorbesc despre integrare europeană, despre NATO, însă nimeni nu-mi promite astuparea gropii de pe strada mea care rezistă de pe vremea lui Liciu. Se dezbat principii doctrinare, iar noțiunile de gospodărire a localității sînt lăsate pe ultimul plan. Am sentimentul unei delăsări generale. Priviți locurile de afișaj: din cele 18 panouri destinate formațiunilor în competiție nici jumătate nu sînt ocupate! Posterele și anunțurile publicitare poartă mesaje greu de decriptat în contextul realității locale. Cei implicați în desfășurarea campaniei mi-au mărturisit că așa au venit „de la centru”, fără a fi consultați și cei care se zbat aici, „în teritoriu”. Unele sloganuri ori sînt comice, ori sugerează comentarii ironice la adresa candidaților… Dezinteresul este și de o parte, și de alta: alegătorilor li se induce idea că jocurile sînt deja făcute – sînt vehiculate numele viitorilor viceprimari, vicepreședinți, directori de instituții descentralizate – și „competiția” cîștigată de cine trebuie, iar printre politicienii locali umblă zvonul că important este doar scrutinul de la toamnă și – de aceea – nu are rost să se cheltuie banii acum. Stafurile organizează întîlniri doar cu proprii membri, se adresează doar propriilor simpatizanți, de parcă n-ar fi siguri nici pe voturile lor. Nehotărîții – care reprezintă cel mai important segment – sînt lăsați în voia sorții, să se convingă singuri.

Am ieșit ieri dimineață prin centrul orașului. Prietenii cu care m-am întîlnit aveau preocupări total străine de campania electorală. La despărțire, doar ca un fel de salut ironic, aruncau întrebare: „Bine, bine, și noi cu cine votăm?” Răspunsul a fost, mai mereu, același: „Vedem noi acolo, la urnă…” Adică – spus altfel – „ce rost are să te consumi de pe acum?!” Indiferența străzii era tulburată doar de o mașină de făcut zgomote, inscripționată cu numele unui candidat cam bătăuș, pasăre migratoare prin peisajul tulbure doctrinar băcăuan. Ceva-ceva interes au trezit celor aflați la o bere, pe terasele abia deschise, cîțiva tineri îmbrăcați în portocaliu, veseli și exuberanți, demni de admirație pentru romantismul lor politic. În rest, Trahanache, Tipătescu, Dandanache și… Zoele lor se ocupau, imperturbabili și într-o discreție totală, cu elaborarea strategiilor de partid…