Eduard ADAM
Am trăit s-o văd și pe asta! Să aud că pentru bunul mers al afacerii unui potentat din județ au ajuns unii să gireze și casele. Dar nu pe ale lor, ci pe ale oamenilor de rînd, proprietari în devenire sau simpli chiriași. Oameni care n-au nici bani de pîine într-o zi, indivizi care numără zilele pînă la leafă, ca să nu li se taie curentul. M-am gîndit ieri, cînd am aflat că unele case naționalizate din Tîrgu Ocna au fost puse drept gaj pentru acoperirea datoriilor lui Corneliu Iacobov, ce-o fi în sufletul acelor persoane. Toți oamenii aceia trăiesc de-acum cu frica că mîine sau, cine știe, într-o zi, vor fi aruncați în drum. Și nu pentru că ei nu și-au dat cele cîteva sute de mii drept chirie lunară, ci pentru că un om de afaceri, care se plimbă cu elicopterul și își schimbă mașinile de lux cînd și cum vrea, nu a plătit, de vreo cîțiva ani, 5.100 de miliarde de lei la SNP Petrom.
Probabil că s-au amuzat chiriașii sau cei care revendică acele case naționalizate puse drept gaj, cînd au aflat peste noapte că, fără voia lor, au ajuns să fie asociați într-o „afacere” cu Iacobov. Glumeam, desigur. Deși, în astfel de situații, cred că doar gluma te mai salvează de la disperare.
M-am legat de acest subiect pentru că aduce ceva inedit. Afacerile dubioase care s-au legat de numele lui Corneliu Iacobov nu mai miră pe nimeni. Presa a scris, de vreo cîțiva ani încoace, fără oprire despre unele tranzacții obscure, care, mai devreme s-au mai tîrziu, au condus spre numele acestuia. Aș minți să spun că doar despre el s-a scris. Au mai fost și alții, mai toți oameni grei din județ, mai toți nași, fini sau cumetri în marea familie a PSD. Uneori presa a tras doar semnale de alarmă, cum că ceva nu ar fi în regulă. Alteori, ziariștii au dovedit limpede ca bună ziua că business-ul descoperit e mai negru ca iadul. N-a luat nimeni nici o măsură. Afacerile au mers înainte, iar buzunarele șmecherilor s-au umflat vertiginos. Totul s-a făcut cu acordul tacit al Puterii. În sprijinul acestei afirmații nu aduc decît un singur argument, mai elocvent decît toate: dacă statul ar fi vrut să facă dreptate, i-ar fi tratat pe toți patronii la fel. Nu pe micii întreprinzători să-i jupoaie de piele pentru datorii minore, iar cei cu mii de miliarde de lei să fie tratați, cum am auzit deunăzi, drept „parteneri”. În ce constă ineditul? În faptul că niciodată pînă acum n-am mai auzit ceva atît de diabolic: să girezi pentru un patron, indiferent cum îl cheamă și al cui prieten este, cu locuințele unor amărîți. Ceva mai cinic ca asta nu cred că există. Să folosești, fără știrea chiriașilor, niște imobile. Și să nu-i avertizezi, nici după ce le-ai girat casele, despre ce-i așteaptă.
Automat, orice om de bun simț s-ar întreba: ce mai urmează? Pînă unde se poate merge? Și mă gîndesc că, dacă ai girat casa unui om fără ca acesta să știe, de ce n-ai gira și cu viața lui? Și-așa nu contează. Și chiar cred asta. Pentru că dacă într-adevăr ar conta acele suflete, măcar de teama lui Dumnezeu și cineva, repet, indiferent cum l-ar chema și ce afaceri ar învîrti, nu ar recurge la un asemenea gest.
Lasă un răspuns