EDITORIAL Paiațele

Ovidiu PAULIUC

Niște bieți oameni și ei. Deh, ca tot românul. Cu familii numeroase, cu probleme fără capăt. Dar atunci, pe noi, de ce nu ne lasă în pace? De ce nu pleacă acasă să își vadă de ale lor? Pentru că nu mai au scăpare. Au căzut în pînza de paianjen, dar în același timp au băgat și laba în butoiul cu miere.

Legea spune că ne-ar reprezenta, fiindcă i-am votat la grămadă, pe liste de partid, majoritatea dintre noi fără să avem habar cum îi cheamă și ce hram poartă. Au reușit performanțe pe care le-am crezut îngropate în ’89 și de care nu aș mai fi vrut să aud, sub numele de unitate monolitică, de majoritate covîrșitoare, de nezdruncinat, strînși uniți în jurul conducătorului etc. Să nu fim răutăcioși, vremurile s-au schimbat, totuși! Democrația noastră atipică, de Bacău, a transformat șantajul într-o modalitate extrem de rafinată de conviețuire, din care unul are mai mult de cîștigat, iar ceilalți trăiesc binișor. Mai un spațiu comercial, mai un contract, mai un teren în buricul tîrgului. Prețul este mic. E chilipir curat. Ridici mîna și votezi tot ce iese în cale. Nu contează că se încalcă legea, nu contează că Bacăul tronează în presa națională la bulina neagră, alături de măscările de Gorj, Vrancea și de-aiurea. Rar cînd vreunul îndrăznește să ridice privirea din pămînt, dar atunci riscă să piardă miliardele de la gura copilașilor, așa că nu prea merită riscul. Tot mai bine o pădure de mîini ridicate.

Aproape că aș fi vrut să avem și noi, la Bacău, un for precum Parlamentul, cu toate năzbîtiile care se întîmplă acolo. Măcar ăia se ceartă, votează unii pentru alții, dorm la ședințe, au mîncare ieftină la bufet, au preocupări ciudate la serviciu, mai dau și legi aiurea. E viață animată, măcar ai de ce rîde. Dar la Bacău nu avem noroc nici măcar de puțin amuzament. Cei care iau hotărîri la Bacău stau drepți în scaune, răsfoiesc docți mapele de ședințe, cu gîndul însă în altă parte, iar apoi votează compact. Opoziția în consiliul local a murit. Nici nu îndrăznesc să strig: trăiască opoziția!

Ca simplu cetățean ce sînt, vă invit, stimați concetățeni, să asistăm împreună la o ședință a aleșilor noștri locali, că doar sînt publice. Se poate afla ușor cînd au loc, pentru că forul local plătește din banii noștri publicitate în ziarul primarului, în care se anunță ordinea de zi. Așadar, dacă vreun punct din ordinea de zi credeți că vă strînește interesul, veniți la ședințe. Vom asista la un „exercițiu democratic”, ne vom transpune în vremuri apuse și vom visa la vremuri mai bune.