Ștefan RADU
În urmă cu vreo două săptămîni, cînd scandalul suspendării negocierilor privind aderarea României la Uniunea Europeană era în plină desfășurare, am scris că ne comportăm ca în mahalaua Ferentarilor cu partenerii politici occidentali. În loc să analizăm, raționali, reproșurile aduse de către europarlamentarii Oostlander și Nicholson privind corupția endemică de pe meleagurile noastre, ineficiența instituțiilor statului, complicitatea dintre Justiție și marii escroci protejați politic, noi am reacționat ca niște borfași grăbiți să dăm șpagă pe la marile cancelarii. În primă fază, comandouri de pe la mai toate partidele au anunțat că vor merge la frații de ideologie de prin Vest pentru a-i determina să pună o pilă pe la Comisia de Afaceri Externe a Parlamentului European. Penibil! Asta a fost prima eroare de strategie. A doua a venit de la Cotroceni, cînd președintele Iliescu a declarat public faptul că au existat presiuni din partea unor premieri și șefi de state europene pentru ca România să încalce moratoriul privind adopțiile internaționale. Liderii noștri cred că prin lumea civilizată merge regula cu „și alții mai mari fură!”… Declarațiile nu au făcut decît să-i înfurie pe cei nominalizați care s-au văzut dați în gît. Ei s-au spălat pe mîini precum Pilat și, astfel, parlamentarii lor au votat „reorientarea suspendării” – după cum bine definea un ziar șutul pe care l-am primit de la Comisia UE.
Aroganța și lipsa de onoare a Executivului nostru a dus într-o fundătură una dintre cele mai mari șanse ale României. Eforturile fostului președinte Emil Constantinescu de a smulge, cu ani în urmă, promisiunea Europei de a ne accepta în selectul ei club în 2007 par acum inutile. Preocupat doar de aranjamente și „proptele”, Guvernul român a uimit Uniunea Europeană. Așa am ajuns să fim unicul caz de țară care este remonitorizată în finalul negocierilor și pusă în discuție pentru suspendarea de la aderare. Bulgaria s-a desprins, este considerată un fel de miracol al Balcanilor, iar noi vom ajunge, alături de Croația și Turcia (eterna candidată), să fim programați pentru eșalonul din 2009, cînd nu se știe dacă va mai exista Uniunea Europeană (vedeți ce se întîmplă cu NATO care, acum, cînd intrăm și noi, se retrage de pe bătrînul continent). Chiar dacă membrii cabinetului Năstase nu vor să recunoască, am ajuns iarăși în zona gri a politicii continentale, oaia neagră a Europei, țara care nu intră în tiparele de ordine și corectitudine ale Occidentului. Este an electoral, însă PSD nu pare speriat de efectele acestui eșec deoarece premierul a lansat ideea conform căreia „politica externă nu aduce voturi la alegeri”. Nu greșește prea mult: românii – lipsiți de informația coerentă despre ceea ce ar însemna integrarea europeană – sînt chiar agasați de condițiile drastice privind restructurarea economică și socială. Acum, dacă se amînă data aderării, PSD poate lansa pomenile electorale, subvențiile pentru găurile negre, iar escrocii de partid pot să-și continue jaful protejat cu ordonanțe oficiale. Li s-a vîrît în cap oamenilor că orice măsură de austeritate este comandată de către UE. În realitate, fiscalitatea ridicată, corupția la cele mai înalte nivele administrative și politice, lipsa de investiții externe sînt rezultatele unei guvernări duplicitare, populiste, demagogice. Nu europarlamentarii le impun funcționarilor să ia șpagă sau să falsifice licitațiile. Ei doar cer intrarea în normalitate, ceea ce ar însemna falimentul atîtor miliardari de carton născuți din analfabetismul nostru politic.
Lasă un răspuns