Nicoleta BICHESCU
Se spune, în general, că fiecare popor are conducătorii pe care îi merită. Mi-aș permite să parafrazez această zicală, de fapt să o extind spre un alt segment: preoții. Fiecare popor are preoții pe care îi merită. Din păcate, – și să mă ierte Dumnezeu de păcatele pe care mi le fac -, preoții noștri seamănă ca două picături de apă cu politicienii noștri. E drept, nu toți. Există preoți cu har și darul duhovniciei, oameni care știu să aline suferințele și să sfătuiască credincioșii spre calea cea dreaptă. Pe aceștia, însă, n-ai să-i vezi în politică. Se țin departe de noroiul care s-a așternut peste această scenă, de mizeria mezalianțelor aducătoare de profit. Pe preoții cu har nu-i interesează nici să-și facă fabrică de covrigi, nici atelier de lumînări, nici să-i obțină coanei preotese un loc mai bun, într-o școală de centru.
Vreo 30 de preoți din zona noastră au, însă, alte gînduri. S-au înscris pe liste, în partide, nici nu contează în care, dacă sînt la putere sau în opoziție. Nu-i interesează doctrina, ci doar un post de consilier local sau județean sau, de ce nu?, de primar. De acolo, afacerile pot fi mai mănoase, traficul de influență, mai eficient. Și bunăstarea, pe măsură. Dacă știe ce vrea și predică cum trebuie în biserică, mai ales în folosul partiduluid e guvernămînt, un preot-consilier poate rapid schimba bătrîna Dacie pe un Mercedes și își mai poate face o extindere la vila deja existentă.
Este, oare, recomandată prezența preoților în politică? Unii ar spune că da și ar da ca exemplu perioada interbelică, cînd preoții puteau fi văzuți în parlament, dar și în administrațiile locale. Nimic nu mai seamănă, însă, cu ce a fost atunci. În primul rînd, sistemul de valori e cu totul altul. Preoții interbelici, o știu din povestirile bunicilor, dar și pentru că am avut privilegiul să cunosc cîțiva slujitori ai bisericii, formați în anii aceia, intrau în altar doar dacă aveau har și suflet pentru comunitate. Cuvîntul lor era ascultat, cîntărea greu în luarea unei decizii individuale sau de grup. Preoții rezolvau probleme și erau preocupați în special de cazurile sociale fără ieșire. Scriau cărți, modelau caractere, în biserică, la catedră sau pe ulița unui sat. Reprezentau modele și implicarea lor în politică însemna o garanție morală. Făceau politica celor nevoiași, pe care îi reprezentau și mult mai puțin politica bunăstării personale. Cei mai mulți preoți „adevărați” au înfundat pușcăriile și-au găsit sfîrșitul în anii de muncă silnică și temniță grea sau au ajuns acasă niște epave. Puțini dintre cei de-atunci, care au supraviețuit printr-un miracol unei alte terori, poate și mai grele, comunismul, mai pot fi întîlniți astăzi. Iar numărul lor e insuficient de mic pentru a însănătoși o altă generație.
O parte dintre preoții de astăzi intră în altar puși pe căpătuială. Își construiesc vile în timp ce construiesc bisericile. Fac afaceri cu lumînări, pe care le vînd la ei în biserică sau își deschid covrigărie, să le asigure enoriașilor colacii pentru pomeniri și înmormîntări. Am auzit de foarte puține cazuri de preoți care să fi înființat pe lîngă biserici cantine pentru copiii sărmani din cartier, de preoți care să-i convingă pe cei tineri să ajute bătrînii aflați la pat sau care să înființeze veritabile serviciid e asistență socială. Și atunci, ce să caute ei în politică. Aș spune că, dacă preoții cred că vor să se implice în viața comunității, o pot face de unde le e locul, din biserică, și nu neapărat din postura de primari sau consilieri județeni.
Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a decis, de altfel, că preoții nu au ce căuta în politică. Cei deja implicați urmau să aleagă în zece zile. O decizie ce părea corectă. Acum, lucrurile s-au schimbat. Nu au voie să facă politică, dar de la alegerile viitoare. pînă atunci, trebuie să decidă dacă aleg între a fi slujitor al lui Dumnezeu sau politician. Așa, la tururile de scrutin ce vor urma, preoții pot servi, fie și neoficial, intențiilor PSD. Vor fi folosiți din nou ca agenți de propagandă electorală și vor predica din amvon, așa cum s-a mai întîmplat, în favoarea partidului aflat la guvernare.
Lasă un răspuns