EDITORIAL Terorismul arbitrează alegerile?

Ștefan RADU

La doar cîteva zile după masacrul de la Madrid, o nouă veste tragică vine de pe frontul antiterorist: în centrul Bagdadului, acolo unde trupele americane și aliate ar trebui să aibă controlul total, o mașină capcană a spulberat Hotelul Lebanon, unde se aflau și cîțiva civili străini. În ultima săptămînă, bombele au explodat în magazinele frecventate de occidentali, în restaurante, în zonele aglomerate. Administrația Irakului se arată neputincioasă în fața luptătorilor de gherilă. În asemenea condiții, procesul de democratizare a țării, de organizare a primelor alegeri libere, poate fi compromis. În Spania, efectul imediat a fost spulberarea lui Aznar, marele aliat al americanilor. Ce șanse pot avea candidații irakieni receptați de populație ca servitori ai trupelor de ocupație?

Atacul de la Bagdad s-a produs exact la un an după ultimatumul dat de Bush familiei Hussein. În noaptea aceasta se împlinește un an de la primul bombardament masiv asupra capitalei Irakului, moment care a schimbat istoria. Să ne așteptăm, oare, la o nouă tragedie de proporții? Unde vor lovi, de astă dată, teroriștii? Faptul că aleg datele și locurile cu o precizie amețitoare ne face să concluzionăm că s-a produs o sinistră profesionalizare a mișcărilor radicale islamiste. Toate măsurile de securitate luate de occidentali se dovedesc ineficiente. Frontul nu mai este definit spațial și temporal, iar combatanții – voluntari sau întîmplători – și victimele sînt și din rîndul nevinovaților, al celor care se trezesc tîrîți în conflict de deciziile politicienilor. Astăzi nu se mai poate vorbi de zone sigure. Sînt amenințate state importante precum Franța, Anglia, Italia (unde sînt mii de români) sau Statele Unite, dar și aliații acestora – Japonia, Polonia, România. Dacă ne gîndim că anul acesta se va desfășura Olimpiada de la Atena, atunci și Grecia ar trebui să ia foarte în serios amenințările la adresa sa. Oricînd și oriunde te poți afla în locul nepotrivit la momentul nepotrivit. Soluția la violența globalizată – termen care inițial nu avea o asemenea conotație – nu cred că este doar forța armată. Omul se deosebește de alte vietăți prin capacitatea sa de comunicare. Negarea pînă la anularea reciprocă a părților aflate în conflict s-a dovedit neproductivă. În urmă cu aproape două decenii, palestinienii și evreii au inițiat primele dialoguri. Astfel, violența s-a redus, fenomenul terorist fiind – în anumite momente – chiar ținut sub control. De cîte ori Israelul iese din coordonatele tratativelor diplomatice, noi explozii zguduie marile sale orașe. Este, oare, chiar atît de greu ca popoarele să se accepte cu tot ce le apropie și cu tot ce le deosebește cultural? Politica este importantă – și utilă – doar atît timp cît reușește să țină piedica pusă la arme. Eșecul ei începe odată cu săparea tranșeelor de apărare. Electoratul spaniol, acum, a transmis exact acest mesaj. Este posibil ca și cel american, mai spre toamnă, să reacționeze în mod similar. Alegeri se vor desfășura în mai multe state implicate în conflictele din Orientul Mijlociu. Inclusiv în România. Sînt momente în care toate sondajele propagandistice (precum cel folosit de președintele Bush pentru a ne convinge că irakienii doresc să trăiască sub ocupație) nu mai au vreo valoare. Intuiția oamenilor anonimi – spiritul lor de conservare – va impune o nouă direcție lumii în care trăim. Bine sau rău, în 2004, terorismul poate fi elementul central al campaniilor electorale, cu greutate suficientă pentru a schimba opțiunile votanților. Dacă apărătorii democrației doresc salvarea sistemului – „Incomplet, dar cel mai bun de care dispunem în acest moment!”, după cum spunea Churchill – atunci ei trebuie să ia în discuție și varianta dialogului, a acceptării diferențelor culturale și valorice. Democrația nu se importă, nu se exportă, se construiește.