Episcop ortodox la 30 de ani

Prea Sfințitul (PS) Antonie Ploieșteanul este un om simplu. Poate de aceea, la nici 30 de ani împliniți a fost vrednic să îmbrace straiele episcopale și să-și închine viața lui Hristos. A plecat la mănăstire la vîrsta de 16 ani. Acum, are 31 și în tot acest timp a urcat în ierarhia monahală, spune el, „pentru că așa a rînduit Dumnezeu”. A fost mai întîi frate de mănăstire, apoi ierodiacon, ieromonah, protosinghel și arhimandrit. Pe 1 noiembrie 2004, Mitropolia Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România l-a hirotonit Episcop Vicar.

Vasile Tătaru își are originea în comuna băcăuană Secuieni. A crescut în simplitate și cu dragoste de cele sfinte. La 16 ani, le-a spus părinților că pleacă la mănăstire și acum, chiar dacă are toiagul de episcop, nu a uitat că mulți sînt chemați într-ale monahiei, dar foarte puțini sînt aleși. „Doar Dumnezeu cunoaște faptele noastre. El ne arată întotdeauna calea pe care trebuie s-o urmăm de bună voie. Eu de mic copil am știut care îmi va fi drumul în viață. Mi-am îndreptat pașii spre așezămîntul monahal de la Cucova (sat al comunei Valea Seacă – n.n.) și acum, după 15 ani de viață închinată lui Hristos și oamenilor, simt că am foarte multe de făcut. Nu pot să spun în totalitate că tînărul Vasile Tătaru din Secuieni a murit. Mă încearcă nostalgia copilăriei, dar împlinirea vine gîndindu-mă doar la faptul că fac bine celui de lîngă mine”, a declarat PS Antonie Ploieșteanul.
Vicarul Mitropoliei Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi stă și acum în mănăstirea care l-a primit în urmă cu mai bine de 16 ani. Continuă să-l aibă povățuitor pe starețul așezămîntului Pahomie și nu vede nici un impediment în a pune mîna pe uneltele agricole, sau pe trusa de sculptură cu care a sculptat catapeteasma bisericii din mănăstire. Detașîndu-se de cele lumești, PS Antonie spune că „stilul vechi este cel corect. El a fost păstrat de toată partea estică a Europei, de greci, de creștinii ortodocși din Ierusalim. Ne așteaptă sărbători foarte importante peste două zile, pe care vrem să le petrecem în liniște. Poate nu este cazul să amintesc că dintre toți ortodocșii europeni, românii au fost cei mai numeroși care au trecut de la calendarul Iulian la cel grigorian. Se întîmpla acest lucru la 1924”.

„Necredința îi duce pe oameni la pierzanie”

„Dar, indiferent de stil, de credință, de culoarea pielii sau de forma ochilor, oamenii rămîn oameni”, a completat PS Antonie. în municipiul Bacău există peste 300 de familii care se închină după sărbătorile calendarului iulian. în Moldova se regăsesc la începutul lui 2006 peste 200 de așezăminte monahale de stil vechi. Sînt mănăstirile de la Brădițel și Brădățelul Sucevii, Mitropolia de la Slătioara, Moiciu, Dobru sau Vatra Dornei. în aceste mănăstiri se regăsesc aproape 1000 de preoți, călugări și călugărițe care peste doar o zi se vor închina Nașterii Mîntuitorului, se vor bucura de sărbătoarea Crăciunului. „Monahismul nu este o povară pentru cei curați. Ne bucurăm acum că sîntem sănătoși, că mai avem cîte ceva prin case, dar trebuie să fim pregătiți pentru vremurile grele care vor veni. Noi trăim acum aceste vremuri tulburi, dar numai cine are ochii minții deschiși și treji le poate vedea, le poate simți. Oamenii se omoară între ei în tot felul de războaie, familiile nu se mai înțeleg, frații se dușmănesc, iar copiii își bat joc de părinți. Nu sînt aceste semne la îndemîna oricui?”, se întreabă episcopul de la mănăstirea Cucova.
Chiar dacă din primul moment s-a arătat dispus să vorbească cu ziariștii, PS Antonie Ploieșteanul a fost deosebit de cumpănit la vorbă și port. El i-a îndemnat pe toți credincioșii să nu-și piardă încrederea în Dumnezeu. Indiferent de vremuri sau ocîrmuiri. A dat exemplul starețului mănăstirii Cucova, PS Pahomie, episcop care a stat șase ani prin închisorile comuniste, fiind condamnat de mai multe ori pentru că l-a mărturisit pe Hristos. „înainte era prigoană din partea comuniștilor, dar oamenii aveau credință. Tocmai necredința îi duce pe semenii noștri la pierzanie, și exemplele le regăsim peste tot locul. De aceea, Biserica trebuie să-și regăsească locul, iar păstorii de suflete să găsească calea cea mai sigură. De multe ori, drumul nu este asfaltat, nici chiar pietruit, dar cine îl caută cu adevărat nu dă greș niciodată”, a încheiat tînărul episcop. (Florin NISTORESCU)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!