Epopeea eroică
• Oituz – 90 de ani de la eroicele lupte ale primei conflagrații mondiale n cu prețul sacrificiului suprem – „Pe aici nu se trece!”
prof. dr. Jean CIUTĂ
Paginile de glorie nepieritoare scrise de ostașii români pe fronturile legendare ale celei dintîi conflagrații mondiale își au, printre eroii veșnici ai neamului, și locuri sfinte băcăuane: Oituz, Cireșoaia, Tg. Ocna.
Ținuturile Bacăului, prin configurația lor geografică au cunoscut și suportat cu stoicism rigorile războiului. Ca fiu de sergent infanterist din Regimentul 14 Infanterie Roman, participam afectiv la înfruntările de la Oituz, Poiana Sărată, Cireșoaia, Coșnea, Cașin, Mănăstirea Cașinului, Onești, Piscul Ciobănașului, Poiana ânțărcătoarei, Agăș, Brusturoasa etc., etc. încă din anii copilăriei am rămas cu o succesiune de amintiri povestite de tatăl meu, care întregite cu informațiile din strălucita operă a lui Constantin Kirițescu și alte izvoare bibliografice m-au impresionat și mi-au format convingeri patriotice despre vitejia fără de seamăn a ostașului român. Din Bacău se monitoriza frontul de la Oituz, din clădirea inginerului Anania, de pe strada numită atunci „Regina Maria”, azi, str. George Bacovia. Acolo erau instalate Comandamentul și Statul Major General al Armatei a II-a, condusă de generalul Alexandru Averescu și avîndu-l ca ofițer de logistică militară pe maiorul Ion Antonescu, care pregătise linia de rezistență Galați-Nămoloasa-Focșani. Un episod din povestirile tatălui meu,consemnat și de Kirițescu în vol. II al lucrării sale îl reprezintă atacul Cireșoaiei din august 1917. Era un moment cînd puterile dușmanului începeau să slăbească, iar ale noastre să se revigoreze. Momentele: „atacul la baionetă al cămășilor albe” de la Răzoare-Mărășești sau vitejia companiei de mitraliori a căpitanului Grigore Ignat aveau să impulsioneze curajul și abnegația celor de pe frontul de la Oituz. Brigada de grăniceri cu care trebuia să facă joncțiunea în cooperare în sectorul dintre Oituz și Cașin sosea oarecum anevoios și în grupuri răsfirate. Averescu hotărî contraatacul pentru 12 august numai în sectorul de la Tg. Ocna, unde situația era mai vulnerabilă. ânălțimile Vrînceanului, cu cota 772, Cireșoaia – care domina Trotușul dinspre vest, erau în mîna dușmanului. La atacul pentru cucerirea punctului Cireșoaia mai participau trupe din Divizia 22 rusă, Regimentul băcăuan 27 infanterie și 15 Războieni, precum și un batalion al vînătorilor de munte. în seara zilei atacului regimentul 27 se afla cu toate batalioanele pe vîrful muntelui Cireșoaia. în ajutor venise, între timp, și o grupare a vînătorilor de munte refăcută la Tg. Neamț și devenită trupă de elită. în dreptul vărsării Dofteanei vînătorii au trecut apa Trotușului îmbrăcați și cu piepturile ude, ajungînd în satul Mosoarele la poalele Cireșoaiei. Urcînd neîncetat spre culme sub focul mitralierelor dușmane, dar susținuți și de artileria noastră, vînătorii de munte au apărut incognito în luminișul de pe culme. Valurile dușmane s-au oprit, înmărmurite de surpriza vînătorilor noștri, care pătrunzînd vijelios în rîndurile dușmanului nu i-a permis acestuia nici o împotrivire. Vînătorii au realizat astfel joncțiunea cu regimentul 27 Infanterie forțînd dușmanul să pătrundă în Valea Rupturilor, unde au fost prinși ca într-o capcană. Odată cu lăsarea întunericului înălțimile Cireșoaiei – Măgura, Vrînceanu, Cuprianu, Grohotișul -, Cireșoaia propriu-zisă erau în mîinile soldaților noștri. Rezultatele luptei: peste 400 de prizonieri, pierderile vînătorilor noștri fiind de doar doi soldați morți și doi ofițeri, 17 soldați fiind răniți. Valea Trotușului scăpase de pericolul iminent. Episoadele următoare ale luptelor s-au interferat și s-au complinit pînă cînd mareșalul Mackensen a fost nevoit să ordone încetarea ostilităților, ceea ce însemna, în fapt, victoria românilor mult dorită și așteptată.
Epopeea Oituzului este doar un moment din epopeea marelui război care a biruit dușmanul nepoftit pe plaiurile noastre mioritice, de legendă milenară, un exemplu pilduitor de virtuozitate și patriotism înflăcărat. Oituzul, prin tot ce a însemnat în primul război mondial, ca și Mărăștii, Mărășeștii merită cu prisosință titlul de localitate erou care trebuie să dăinuiască peste veacuri.fică au cunoscut și suportat cu stoicism rigorile r
Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!
Opinii & Comentarii Cititori
0Nu există încă opinii la acest articol.
Fii primul care comentează! Părerile argumentate și respectuoase contribuie la o dezbatere constructivă.