După evenimentele de la 23 August 1944, în condițiile luptelor pentru apărarea și apoi pentru eliberarea teritoriului național, alături de unitățile și marile unități operative s-au situat la loc de frunte și școlile militare de ofițeri și subofițeri de rezervă, cele mai multe dintre ele concentrate în Banat și în sudul Crișanei, care prin misiunile primite au avut un rol important în ansamblul acțiunilor militare și au înfăptuit acte de vitejie și eroism care au adăugat la gloria cîștigată de armata română în războiul antihitlerist laurii culeși în luptă de cei mai tineri ostași ai țării – elevi de școală militară.
Un exemplu plin de eroism îl oferă Școala de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău, care, evacuată din aprilie 1944 în garnizoana Ineu – județul Arad, va participa în totalitate la luptele din septembrie 1944, pe Valea Crișului Alb, pentru oprirea trupelor germano-horthyste invadatoare.
În luptele pentru respingerea agresiunii germano-horthyste declanșată în zona Arad, elevii Școlii de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău au dat dovadă de un înalt spirit de patriotism și sacrificiu, unii dintre ei dîndu-și viața pentru a apăra și elibera pămîntul sfînt al lui Horea și Avram Iancu. Organizînd puncte de sprijin de campanie la nord de Crișul Alb, Școala de la Bacău, aflată pe direcția loviturii principale a inamicului, a dus lupte grele în zilele de 16-18 septembrie 1944 pe aliniamentul localităților Cărand-Prunișor-Sebiș. În aceste lupte au căzut eroic 44 de ofițeri și elevi: 14 morți, 18 răniți și 12 dispăruți.
Cei morți își dorm somnul de veșnică odihnă în cimitirele din localitățile Gurahonț, Brad, Bocsig, Buteni, Prunișor. Faptele lor sînt prețuite de locuitorii Zarandului, mormintele lor sînt acoperite cu lacrimi și flori. Numele lor au rămas înscrise în pomelnicele tuturor bisericilor din zonă și pe mormintele ridicate spre cinstirea lor întru pomenire și aducere-aminte, ca exemple demne de urmat de generațiile prezente și viitoare, care nu trebuie să uite că România există prin jertfa înaintașilor noștri – părinți, bunici, străbunici.
La acest ceas comemorativ, pomenim cu evlavie și recunoștință numele celor 14 eroi ai Școlii de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău căzuți în septembrie 1944 pe valea Crișului Alb: căpitan Andrei Grigore, căpitan Dobrilă Eugen, sublocotenent Adrian Vasile, elev sergent major Fodor Constantin, elev sergent major Rădulescu Hristache, elev sergent Boscovici Dumitru, elev sergent Flotea Gheorghe,
elev sergent Ghiorghiu Gheorghe, elev sergent Lungu Nicolae,
elev sergent Popovici Nicolae-Cornel, elev sergent Popescu Petre, elev sergent Pogoreanu Ioan, elev Seritan Gheorghe.
Înfrîngerea trupelor germano-hortyste pe valea Crișului Alb a spulberat speranța acestora de a deschide, prin manevră, această importantă cale de pătrundere în interiorul Podișului Transilvaniei, a creat condiții pentru curățirea zonei de trupe inamice. Pînă pe 23 septembrie 1944, elevii Școlii de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău au eliberat 32 localități care fuseseră ocupate de agresori, capturînd numeroși prizonieri și o importantă cantitate de tehnică de luptă.
Acțiunile de luptă duse de Școala de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău au fost încununate de succes datorită, în primul rînd, vitejiei de care au dat dovadă elevii și cadrele școlii. Succesul a fost cu atît mai remarcabil dacă ținem seama că din efectivele de elevi ale Școlii jumătate aveau la intrarea în luptă numai trei săptămîni de instrucție, iar înzestrarea Școlii era necorespunzătoare pentru îndeplinirea unor astfel de acțiuni, deoarece aceasta nu era unitate operativă.
În jurnalul de operații al Școlii se poate citi următoarea apreciere: „Lipsiți de sprijinul artileriei, rămînînd fără legătură și hrană, elevii au continuat lupta cu dîrzenie și devotament, apărînd cu prețul vieții lor fîșia de 15 kilometri din pămîntul patriei”.
Pentru eroismul și spiritul de sacrificiu dovedite pe cîmpul de luptă, în Ordinul de zi nr.182 din 15 octombrie 1944, comandantul Diviziei 1 infanterie – instrucție arată: „Avînd în vedere dîrzenia, vitejia, curajul cu care elevii Școlii de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău de sub comanda colonelului N. Stănescu, au apărat pozițiile de la Cărand-Prunișor și înălțimile de la Sebiș, cu toate pierderile pe care le-a suferit în comandanți și elevi, avînd în vedere frumoasele fapte de arme săvîrșite și exemplara comportare în cele mai grele situații, ordon: citarea prin ordin de zi de Divizie a Școlii de ofițeri de rezervă nr. 2 Bacău”.
Glorioasele fapte ale celor care au căzut eroic pe cîmpul de luptă au primit, la timpul respectiv, modesta răsplată a înaintării în grad, post-mortem și a decorării cu ordine și medalii.
În memoria lor s-au ridicat, după război, monumente la Prunișor, Sebiș, Buteni și Gurahonț, județul Arad, și la Brad, județul Hunedoara. În anul 1995 s-a ridicat și monumentul din incinta Școlii de ofițeri de rezervă Bacău. Sacrificiile acestor tineri nu au fost zadarnice, ei s-au alăturat zecilor de mii de eroi ai Armatei române prin jertfa cărora s-a eliberat pămîntul cotropit de Ungaria horthystă în 1940, pămîntul sfînt al Transilvaniei de-a pururi românesc.
Col.(r) Corneliu CHIRIEȘ, președintele filialei Bacău a A.N.C.E.
Lasă un răspuns