Etnogeneze

Satul românesc – în perspectivă europeană (II)

Foștii confrați ex-sovietici (Polonia, Cehia, Slovacia, Ungaria, Țările Baltice) sînt în plin proces de metamorfozare. Experiența lor poate să ne folosească, iar trenarea noastră la aderare, deși paradoxal, poate să ne priască, așa cum ne-ar putea prii și „nu”-urile franceze și olandeze. Doamna Evelyne Pivert – președinta Asociației „Operation Villages Roumains” trage un vibrant semnal de alarmă: „Românii nu trebuie să repete greșelile din Vest. Lumea rurală românească este o rezervație și tradiții pierdute în restul Europei”. „Pe țăranii români îi amenință pericolul pierderii soiurilor de cereale și plante tehnice cultivate de secole în România”. La rîndul să, co-președinta Coaliției Internaționale pentru Protecția Satelor Poloneze, laureată a premiului „Goldman” – doamna Jadwiga Lopata – fermieră în comuna Stryszavi – Polonia – transmite un apel răsunător: „Români, nu vă luați după noi! Chiar dacă îndeplinesc toate condițiile, micile ferme țărănești nu primesc nici o subvenție de la Uniunea Europeană”. Micile ferme țărănești poloneze și, probabil, și cele românești (cînd le va veni rîndul) cu suprafețe între 3 – 35 hectare, cu 2-3 vaci, 2-3 porci și păsări de curte nu primesc nici o subvenție de la U.E.. „Este scandalos că sînt obligate să se conformeze standardelor comunitare, să facă investiții, dar nu sînt ajutate cu subvenții, fiind lăsate să moară doar pentru singurul motiv că sînt mici și deținute de țărani”. „Pare un plan diabolic – se lamentează d-na Ludwiga Lopata – de exterminare în masă desfășurată sub lozinca necesității creșterii competitivității agricultorilor țărilor est-europene pînă la nivelul celor 15 țări membre ale U.E. Ferească Dumnezeu de o astfel de <>”, cînd 80 % din fondurile comunitare ajung la numai 20 % din fermele cu monoculturi din U.E. Interlocutoarea opiniază pentru schimbarea radicală a PAC (Politica Agrară Comunitară) în sensul că „nu trebuie să ne mai orientăm noi după reglementările agricole ale U.E., ci Uniunea să-și întoarcă capul spre modelul nostru țărănesc atît de plin de viață”. Firește, o astfel de atitudine poate fi adoptată post-aderare, în condițiile în care conduita U.E. se va caracteriza de o echitate deplină.
La rîndul său, fermierul Patrice Godin din Bordeaux – Franța – recomandă românilor că pentru obținerea de drepturi împotriva colectivismului de tip capitalist trebuie să ne organizăm în sindicate țărănești, capabile să-și apere drepturile corespunzătoare”.
O problemă sensibilă pentru agricultură, în general, pentru agricultură românească în special, sînt și modificările genetice ale cerealelor și legumelor. Bruxelles-ul se opune categoric unor astfel de modificări. La colocviul european „Europe Solidaire” din 30 iunie 2005 de la Bruxelles, la care participau țărani români, bulgari, alături de mass-media franceză și organizații ecologiste din Franța, Polonia, România, Bulgaria, Germania, Belgia, Ungaria, Albania, reprezentantului român – nimeni altul decît Valeriu Tabără, vicepreședinte al Comisiei de Agricultură a Camerei Deputaților – i s-a cerut pe un ton imperativ (time cut – tăierea microfonului) de către un deputat francez, susținerea organismelor modificate genetic, conform vechii mentalități că „agricultura intensivă salvează România”. Disputa creată a fost aplanată de „eroul național” al Franței – Jose Bove – un veritabil ecologist, luptător împotriva cerealelor și legumelor modificate genetic și port-drapel al antiglobaliștilor și agroecologiștilor din toată lumea.
Cît privește fondul forestier românesc în perspectivă europeană, problema devine și mai acută. Un inginer silvic din Zurich – Elveția -, mărturisește tranșant că „distrugerea pădurilor românești e o crimă de gradul unu”. în ultimii 15 ani s-au scos ilegal milioane de metri cubi de lemn din parcuri și rezervații. Au fost devastate sute de mii de hectare. Inginerul Christof Hugentobler afirmă cu nostagie și indignare că unele companii forestiere străine „s-au repezit în România ca vulturii cînd descoperă un animal pe moarte”. Urmările defrișărilor nesăbuite s-au resimțit și în primăvara-vara anului 2005, ele fiind suportate nu numai de către marii exploatatori, dar și de unii proprietari reîmproprietăriți. S-a readeverit zicala: „Omul, cînd și-o face cu mîna lui, lucru manual se cheamă”. Mafia domină încă domeniul forestier din România. Versantul sudic al Parcului Național din Piatra Craiului a fost ras aproape complet de ocolurile silvice private din Dâmbovița și Argeș. O situație asemănătoare se află și în părțile Neamțului și ale Trotușului și Tazlăului. Cu toate acestea, în România modelul „pădurii virgine” este încă puternic prezent. Organizația europeană „Pro-Silvia” a trebuit să-și revizuiască programele în funcție de descoperirile pădurilor virgine din Munții Semenicului și Valea Nerei, unde cele 400 000 de hectare de pădure aproape virgină reprezintă un capital silvic unic în Europa, precizează Christof Hugentobler. (Va urma). prof. dr. Jean Ciutărimă de gradul unu”. în

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!