Etnogeneze

Satul românesc – în perspectivă europeană (3)

Fostele țări comuniste – afirmă, cu oarece îndreptățire, analistul economic și, totodată, jurnalistul Ilie Șerbănescu – sînt văzute în cercurile marilor afaceri din Europa drept „salvatoarele Uniunii Europene”, deoarece – credem și noi – că aderarea la U.E. ne va surîde, dar nu se știe dacă surîsul se va menține și după aderare?! Ca întotdeauna în istoria acestei țări, perioadele de tranziție și restriște – spune Ilie Șerbănescu – sînt plătite de țărani. Cei peste 3 milioane de țărani români bătrîni și bolnavi nici măcar nu conștientizează ce este aceea „agricultură biologică”; puține suprafețe de pămînt îndeplinesc condițiile biologice pe care să nu se fi folosit îngrășăminte chimice în ultimii 5-7 ani. Ilie Șerbănescu prognozează, deloc în roz, situația țărănimii și satului românesc după aderarea la U.E., dar nici nu întrevede o altă cale în afara aderării. Și de data aceasta, o mare parte a țărănimii va fi sacrificată. Și nu e doar cazul românilor. Fermierul maghiar Miklos Kiș – din Nyarsopot – membru al Asociației Fermierilor Maghiari – reiterează într-un interviu ideea că „Țărănimea ungară este foarte dezamăgită de Uniunea Europeană. Nu ne-am imaginat că va fi mai rău decît înainte”. Intervievatul ungar declară cu nonșalanță că, în esență, procesul politicii comunitare promovat de Bruxelles nu reprezintă o competiție loială a prețurilor ci, mai degrabă, o competiție a subvențiilor.
Satul românesc, amenințat de spolierea U.E., se află la intersecția îndoielilor. Exodurile țărănești în Spania, Italia, Germania etc. sînt doar paleative pe termen scurt, în timp ce pe termen mediu și lung rămînem la mîna Bruxelles-ului. Contează nespus de mult capacitatea guvernanților de a negocia condițiile aderării și implementarii acestora în documente viabile și de durată. Ambiția cea mai mare a ministrului Agriculturii Silviculturii Dezvoltării Rurale și Apelor, inginerul Gheorghe Flutur – este aceea „de a ne împăca cu pămîntul”, încercînd să impunem o organizare de tip anglosaxon, el însuși fiind de proveniență etnică româno-germană, din Gura Humorului și dintr-o familie întsărită. A reușit performanța de a-și fi creat, în scurt timp, un grup valoros de consilieri incluzîndu-l, în premieră, și pe țăranul-tractorist Matei Barbu și a trecut, operativ, la elaborarea unei legislații agrare adecvate și la un început de aplicare a ei. Se lucrează intens – afirmă ministrul – la o Lege a satului românesc, care pe lîngă restituirea „in integro” a proprietății private, are în vedere recunoașterea și conservarea tradițiilor și spiritualității rurale, a obiceiurilor (cutuma), arhitecturii, meșteșugurilor și înlăturării tendințelor de manelizare a satului românesc. Abia apoi se va vedea întreaga capacitate a adaptării agriculturii românești la cerințele standardelor europene. Fermitatea cu care se lucrează la Legea satului românesc va readuce în structura acestuia, în prim-plan, nevoia de „Badea Cârțan”, nevoia de înțelepți ai satului capabili să revigoreze tradiția ancestrală, adaptînd-o din mers aqisului european și internațional. Se prefigurează, în timp, refacerea codrilor de odinioară ai Vlăsiei, reîmpăduriri pe o suprafață de 14 milioane de hectare de terenuri agricole, din care 9 milioane hectare de teren arabil; recîștigarea propriei piețe prin reglementarea judicioasă a importurilor și încurajarea exporturilor. Pachetul de legi funciare (înființarea notariatelor rurale; legea circulației juridice a pămîntului; reducerea și scutirea de taxe pentru operațiunile de concentrare a suprafețelor; legea cadastrului general unic după model austriac; legea băncilor rurale – Casele de Credit; program de sprijin pentru fermieri; legea rentei viagere etc).
La potențialul agriculturii românești și al spiritului românesc de îndeletnicire practică, Uniunea Europeană este oarecum temătoare de concurența României. De aceea, condițiile aderării trebuie bine cumpănite în toate sectoarele de activitate, cu preponderență în agricultură, unde lupta va fi acerbă, exprimată în costuri mari și sacrificii de neimaginat. Dar, uniți și conssecvenți, vom putea merge spre izbîndă! Prof.dr. Jean CIUTĂrîsul se va menține și după aderare?! Ca întotdeauna în istoria acestei țări, perioadele de tranziție și restriște – spu

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!