Eugen VERMAN

Cînd amicul Liviu Andrei, pensionar, dar inginer și fost director la o întreprindere agricolă județeană, mi-a spus, după ce s-a întors de la feciorul său din America, „domnule, după două săptămîni, m-a cuprins un dor adînc pînă și de gropile din asfaltul orașului”, ei bine, după ce prietenul meu mi-a zis asta, am concluzionat că se referea, mai ales, la gaura aceea din trotuarul din centru. „Gaura aceea” se află în dreptul unui minuscul magazin care, și el, se află în dreptul Poștei centrale din Bacău, adică peste drum. E de multă vreme gaura aceasta în trotuar, nu știu cîți or fi călcat, neatenți fiind, în ea, și și-or fi rupt sau scrîntit vreun picior. Și eu, și prietenul meu, trecem aproape zilnic pe aici, ocolind-o, chiar, cu un fel de pioșenie, de venerație. E – cred – singura gaură care a mai rămas în asfaltul trotuarului din centru, după ce edilii au reasfaltat drumul și „cărarea” mărginașă. Unii spun că înadins a fost lăsată, pentru generațiile viitoare mai ales, pentru că în acest loc ar fi fost, de fapt, un stîlp care ducea curentul prin aer și prin case. Curentul electric, desigur. Trece lume multă, zilnic, doar e centrul tîrgului și, dacă borta asta mai rezistă vicisitudinilor vremurilor, e că nici un primar din ultimul deceniu, nici un domn vice și nici un consilier local nu au avut curajul să-și mute trupul – vai, eram să scriu altcumva…! – din mașinile lor sclipitoare și să vină în mijlocul celor care trec pe aici, în interes de serviciu, în interes de „piață”, în plimbare sau în altfel de interese și, eventual, neatenți, să calce în gaura „istorică” și, tot eventual, să-și rupă ceva…
Ei bine, spiritul automobilistic al bravilor noștri aleși stă la temelia bortei cu pricina. După cum același spirit, care se manifestă tot timpul, inclusiv în campaniile electorale, constituie și temelia celorlalte găuri de pe trotuarele altor străzi din urbea noastră, străzi nu prea lăturalnice, ci chiar din zona mai centrală. Dar ce spun eu „găuri”, fiindcă unele, cum e cazul celor de pe care au dispărut capacele de canal, sînt gropi în toată regula. Adică tot atîtea surse mai mult sau mai puțin vizibile pentru accidente grave care-i „pîndesc” pe entuziaștii alegători din orașul nostru. Cît privește gaura, sau găurica aceea de vizavi de Poșta mare, care se învecinează cu Primăria, aceasta continuă să fie ocrotită cu cerbicie de către mai-marii „orașului nostru european”.
Atenție, deci, la gaura cu pricina! Nu cumva s-o astupați! E monument istoric!pe

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!