Europo, venim!

Melodrama dosarelor

Val MĂNESCU

• Nu gîndi! Chiar dacă gîndești, nu vorbi! Dacă totuși vorbești, nu scrie! Dacă ești obligat să scrii, nu semna! Dacă semnezi, nu te mira ! (Vorbe de duh din deceniul nouă al secolului douăzeci)

Melodrama este acea operă dramatică scrisă într-un stil emfatic, cu acțiune complicată, neverosimilă, în care comicul alternează cu dramaticul. Cu alte cuvinte, a fi melodramatic e ceva ridicol, de rîsul lumii. Oamenii își cheltuiesc o mare parte din energie pentru a-și struni emoțiile și sentimentele. Cei mai mulți nu reușesc să-și ascundă simpatia, bucuria, fericirea sau durerea. Doar cei puternici din punct de vedere psihic sînt atît de buni actori încît au tăria să-și stăpînească mimica, gesturile în asemenea măsură încît să nu-și trădeze gîndurile și simțirile intime.
De cele mai multe multe ori nici nu ne dăm seama cît de melodramatici sîntem. Ne extaziem exagerînd valoarea victoriilor, sau dramatizăm fără măsură necazurile plîngînd, smulgîndu-ne părul din cap. Poate că de multe ori am fost melodramatici în viața asta, dar niciodată ca în seara de 22 decembrie 1989, cînd, la unison, zeci de mii de oameni și-au dat foc carnetelor de partid, au îngenunchiat și au plîns, s-au îmbrățișat cu necunoscuți, au spus rugăciuni și au cîntat, s-au temut și au avut curaj nebunesc într-o succesiune schizofrenică necontrolată. În acele zile fierbinți, poporul român a demonstrat încă odată că e implicat și sensibil la marile momente istorice ale României.
Însă, în afara factorilor cunoscuți reprezentați de românașii sastisiți de lipsuri, de versurile și cîntecele dedicate „tovarășului” și de teroarea nevăzută a băieților cu ochi albaștri, în complicata ecuație existențială a nației determinată de jocul politic intrau și alte multe necunoscute. Sistemul de coerciție perfecționat de dictatură, sistem reprezentat de serviciile secrete, este cea mai controversată dintre aceste necunoscute. Memoria colectivă a românilor păstrează imaginea fostei securități a statului socialist ca pe cea a unui uriaș animal de pradă înfricoșător, distrugător, șiret, cu gheare de vultur și colți de mistreț, cu monstruoase coarne de diavol, cu miriade de ochi și tot atîtea urechi. El are capacitatea de a detecta prada oriunde și oricînd. Este diabolic, întocmai ca un exorcist inteligent, silențios, care așteaptă răbdător momentul și condițiile cele mai potrivite pentru ca atacul să fie fără putință de replică. Chiar tigrul, șacalul, rechinul și celelalte animale de pradă pot lua lecții de abilitate de la acest devorator de conștiințe, perfect, invincibil, fără de sentimente și principii morale.
Dar poate avea un animal principii morale, sentimente? Păi, da, poate că nu pot fi numite așa, dar obiceiurile urșilor, leilor, cangurilor, lupilor și ale multor altor ființe din regnul animal demonstrează că un animal își apără fără ezitare, pînă la sacrificiu, femela cu care s-a unit, dar și puii. Luptă pentru ei, le procură hrana și îi apără, după legile existențiale stabilite de Dumnezeu la facerea lumii. Animalul despre care vorbim e o hidră cu multe capete și multe brațe, delicat și dur în același timp. E sensibil și cinic, totodată. Poate fi exact și ambiguu. Sincer și înșelător. Antrenor, jucător, arbitru și spectator, toate deodată. Concomitent Fosa Marianelor și Empire State Building sau, mai pe românește, vîrful Omul și mina unde zac cadavrele minerilor îngropați de vii la o sută de metri sub pămînt…
Nu are scrupule. Dacă trebuie, își pune iubita pe tarabă. Ar vinde pe oricine pe un preț bun. Mama sau fiul. Nici taică-su nu contează în lupta pentru impunerea adevărului și dreptății, așa cum înțelege el adevărul și dreptatea. (Va urma).

ată. Poate fi exact și ambiguu. Sincer și înșelător. Antrenor, juc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!