Exodul elefanților

Mihai BUZNEA

Pe la mijlocul deceniului șapte al secolului trecut am avut șansa de a viziona un film documentar păstrat oarecum „la secret”. Asta pentru că scenariul era unul alarmist și viza transhumanța masivă, în perspectiva deceniilor următoare, a turmelor de elefanți africani și asiatici, spre teritoriile continentului nostru. Filmul era, evident, o metaforă, respectivele pachiderme reprezentînd, de fapt, explozia demografică ce se făcea resimțită încă de pe atunci și, implicit, criza de habitat cu tot ceea ce presupune ea: spațiul vital (parcă ne este cunoscută teoria!) și resursele de hrană. Evoluțiile ulterioare au confirmat fenomenul înmulțirii neîngrădite a populațiilor afro-asiatice, pe fondul reducerii drastice a celor de dincolo de mare. Iar perspectiva nu este deloc una liniștitoare.
Deșertul demografic amenință și țara noastră. Dacă lucrurile vor evolua în aceiași termeni – emigrație masivă, natalitate scăzută, mortalitate infantilă în creștere – sporul natural va fi unul negativ. Astfel că ne paște (ne)șansa ca peste numai un secol numărul românilor să scadă la doar 8,5 – 9 milioane de oameni. Cel mai redus nivel din istoria modernă a țării (la sfîrșitul celui de-Al Doilea Război Mondial eram aproape 17 milioane). Deja am luat-o binișor la vale: în cei aproape optsprezece ani care au trecut de la revoluție populația s-a redus cu circa 1,8 milioane de conaționali, fără a lua în calcul milioanele – trei, patru, poate mai multe – de pribegi prin cele meleaguri ale lumii.
Facem loc pentru alții? Pentru amintitele turme de elefanți? Sau confirmăm sloganul occidental „frumoasă țară, păcat că e locuită!…”? Dacă e să fim, totuși, obiectivi, semnalul acestui pericol, al depopulării, cu consecințele lui imprevizibile, a fost tras încă din urmă cu mai bine de patruzeci de ani prin faimosul decret ceaușist din august 1966 al interdicției întreruperilor de sarcină. Prima „generație a decrețeilor” (sau „ceaușeilor”) e, deja, matură și contribuie la echilibrul demografic precar care ne proiectează viitorul. Ce-i de făcut spre a preîntîmpina, sau măcar pentru a stopa acest dezastru? – se întreabă guvernanții. Este de dorit ca răspunsul, și soluțiile, să nu vină prea tîrziu. Turmele de elefanți s-au pornit…
Apartenența la Uniunea Europeană nu rezolvă lucrurile de la sine. Dimpotrivă. Criza este generală și tot pe-atît de alarmantă. Țările partenere adoptă măsuri de creștere rapidă a natalității prin reglementări legislative speciale și sprijin material-financiar consistent, germanii, spaniolii, italienii, și nu doar ei, stimulînd și simplificînd „adopția” demografică imediată a noilor-născuți în familiile de imigranți.
După cum rezultă din calculele specialiștilor în varii domenii, România dispune de resurse neexploatate pentru hrănirea și întreținerea a peste 80 de milioane de oameni. Vom rămîne, totuși, în continuare doar la stadiul constatativ?! toriile continentului nostru. Filmul era, evident, o metaforă, respectivele pachiderme reprezentînd, de fapt, explozia demogra

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!