Experimentul Mureș!

* Se impune o ierarhizare a orașelor după modul de administrare a lor, materializat în nivelul de confort psihic și material pe care îl oferă acestea * Orașele bune vor deveni, astfel, și mai bune prin plusul de finanțare de la buget, prin afluxul de vizitatori și prin atractivitatea pe care o vor avea față de cei care caută un „oraș bun” * Vizitarea unui parc de recreere din Târgu Mureș mi-a întărit convingerea că o administrație publică este și rodul nivelului de conștiință civica a cetățenilor, care aleg primarul în funcție de realizări și nu de apartenența la un partid sau altul

Modul cum funcționează administrațiile publice locale ar trebui să fie de maxim interes pentru orice persoană responsabilă, fie aceasta ziarist sau consilier local, primar sau simplu cetățean. Cartea de vizită a modului de administrare a unui oraș poate fi: lățimea (lărgimea) străzilor și (sau) a trotuarelor, securitatea circulației (calitatea carosabilului și modul de semaforizare), mărimea și amenajarea parcurilor și pietelor, distanțele dintre blocuri, dar și arhitectura acestora, ponderea locuințelor individuale etc., sau toate acestea împreună. Mărturisesc că am absorbit cu nesaț atmosfera locală a unor capitale sau mari orașe din Europa și nu numai: Paris, Londra, Roma, Madrid, Bruxelles, Berlin, Mexico City, Gent, Bruges, Antwerp, Lille, Riga, Vilnius, St. Petersburg, Budapesta, Ljubliana, Bled, Chișinău, pentru a le aminti doar pe cele mai cunoscute.
Orașele României au, evident, și ele personalitatea și specificitatea lor. Mai exact, au – fiecare dintre ele, un anumit renume, o faimă – bună sau proastă – dată de calitatea actului administrativ, de managementul practicat și de spiritul gospodăresc al cetățenilor.
Bacăul are deja un renume de oraș curat, puternic semaforizat, cu o preocupare față de calitatea transportului și a căilor de rulare. Doar în iarna trecută o ninsoare abundentă căzută peste toată Moldova a făcut diferența între Bacău și Iași, spre exemplu. Dacă la Bacău s-a lucrat efectiv non stop pentru curățirea zăpezii de pe străzi și a gheții de pe trotuare, cel puțin pe bulevardul central al orașului, ulterior și celelalte zone s-au bucurat de același tratament. Era realmente plăcut să vezi că cineva s-a gîndit la sănătatea ta, la securitatea circulației și la confortul tău psihic generat de acestea.
Cine a vizitat Iașul în aceeași perioadă a văzut că diferența între cele două urbe moldave nu era doar de ordinul ambițiilor, orgoliilor și al indicatorilor economici, amintiți de presa din cele două orașe, în funcție de împrejurări, ci în modul concret în care administrațiile au (in)activat pentru a face viața să intre în normalitate.
Am arătat, mai sus, ce s-a întîmplat la Bacău. Ei, bine, la Iași nu s-a întîmplat nimic. De la intrarea în oraș și pînă în inima urbei, dar și în cartiere, oameni și mașini înnotau printr-o zăpadă nu doar murdară și înghețată, ci și în cantități mari care deranjau ochiul privitorului, piciorul pietonului și pneurile autoturismelor. Repet, nimic nu putea opri comparația și acordarea unei bile albe primăriei băcăuane. Mai mult, în primăvară, un profesor italian aflat în vizită la Universitatea „George Bacovia” a declarat presei că, din ceea ce văzuse în oraș și la universitate, Bacăul are un aer european.
Desigur, un oraș nu poate excela la toate capitolele, deși ar fi de dorit și chiar de aspirat către așa ceva. La capitolul „cum își petrec băcăuanii timpul liber”, cred că edilii locali ar avea multe de învățat de la Târgu Mureș, oraș căruia îi acord nota maximă la acest capitol prin simpla vizitare a parcului (ștrandului) numit de localnici „Vikend” (pronunția germană și maghiară a englezescului „week-end”). Desigur, responsabilii băcăuani cu aceste nevoi umane fundamentale (loisir, recreere sau entertainment) ar face bine să tragă o fugă la similarii lor din capitala județului Mureș. Ce ar vedea acolo? În primul rînd, organizare. Accesul în Parc este condiționat de plata unor bilete de intrare și restricționat de o barieră pentru autoturisme și de o poartă de intrare a persoanelor, desigur tot în virtutea unei taxe. Așadar, lași mașina după prima barieră și te îndrepți spre locul de recreere. Aici găsești, amenajate artificial, un lac foarte mare, două bazine cu apă – de asemenea impresionante ca mărime, pajiști, alei, mese de tenis, scrînciobe, restaurante și chioșcuri, toate cu un bun gust și o dotare care te îmbie să revii. Era inclusiv un restaurant amenajat pe un vas ancorat la chei, așa cum mai văzusem doar în orașele străbătute de fluvii… Felicitări tîrg-mureșenilor pentru că au ales un primar destoinic, felicitări acestora și pentru modul în care știu să se bucure de timpul lor de odihnă și să păstreze această bijuterie.
Este adevărat, Bacăul și Târgu Mureș nu au nici o linie directă de autobuz, maxi taxi sau tren, iar trecerea munților nu este doar ca o excursie. Dar, dacă vrei, poți! Este și deviza absolvenților unui ciclu de masterat pe tema „Managementul proiectelor”, care au înființat împreună o firmă de consultanță chiar pe parcursul studiilor. Sugerez chiar universitarilor băcăuani să-i contacteze și să-i viziteze pe cei de la Târgu Mureș: poate reușesc să împrumute ceva din spiritul pragmatic, din deschiderea spre nou și din preocuparea pentru calitate a colegilor de acolo. Doar cu titlu de exemplu: marea majoritate a celor care lucrează la Agenția de Dezvoltare Regională Centru de la Alba Iulia au absolvit acest curs de master. Probabil, eficacitatea muncii lor va spori și mai mult, probînd adevărul că totul depinde de calitatea educației, de calitatea umană obținută prin șlefuire plină de dăruire.
Celor care nu au posibilitatea să viziteze alte metropole europene, le recomand să viziteze orașul mureșean cu nume de tîrg, dar cu pretenții de mare metropolă europeană. (Catinca PIPER)

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!