Fără prejudecăți

Spiritul de gloată

Mihai BUZNEA

Regele-Fotbal s-a întors din vacanță repatriindu-și oștirile de pe meleagurile europene mai pitorești și ceva mai răcoroase decît plaiurile mioritice, după ce și-au încărcat bateriile pentru confruntările noii ediții de campionat cu numărul 90. Combatanților li s-a umflat orzul în gușe, mai să debordeze de-atîta energie cu destinația de migrare spre glezne și crampoane care să spargă plasele porților adversarilor de competiție/confruntare. Galeriile clocotesc, și ele, după atîta stătut pe la umbra fierbinte a tribunelor. Instinctele se revarsă, acum, în șuvoi necontrolat, într-un puhoi de anormalități maladive similare cu anormalitatea primară. Etapa de debut ni i-a readus în prim-planul evenimentelor pe ultrașii dinamoviști și steliști, chiar dacă pe Ghencea s-a jucat cu porțile închise și tribunele goale pe motiv de nota zero la purtare a suporterilor prea înfocați și motivați de cine știe ce pricini, luată la finele campionatului trecut. Corida de la Buzău a ținut capul de afiș în tribunele stadionului din Crîng, mai degrabă un codru al Vlăsiei, unde jandarmii dotați cu scuturi și bastoane de cauciuc au văzut cum e să guști pe propria spinare deliciile mîngîielilor drăgăstoase ale suporterilor ieșiți din pepeni și înarmați cu bîte, ciomege și pumni de boxeri categoria supergrea. într-un colț de Bucureșri, din apropierea arenei steliste, grupuri de comando i-au scos din dispozitiv (a se citi – din autocar) pe toreadorii lui Viorel Hizo, supunîndu-i plăcerii de a se deplasa care cu ce a găsit la îndemînă pînă la stadion.
Maniere elegante, inconfundabile, pe care ni le servesc, săptămînă de săptămînă, tifossi din Grant, Ghencea și groapa lui Ouatu. Pentru ei, civilizația venită din educație încă nu s-a inventat. Arbitrariul ține loc de lege; forța – bunului simț și rațiunii. Spectacolele de pe gazon sînt doar pretexte ale descătușării furiei față de fanii adversarilor și ale manifestărilor grosiere și violențelor de limbaj. Pasiunile pentru fotbal se convertesc în instincte scăpate de sub orice control. Totul se reduce la ură, forță, sălbăticie. Liga lui Mitică și Federația Nașului sînt depășite de manifestările huliganice ale acestor hoarde dezlănțuite săpate de sub orice control – al moralității și al legii.
Patentul aparține exclusiv Capitalei. Decența unor tribune precum cele de la Timișoara, Cluj, Iași, Galați, Constanța, Bacău demonstrează că flagelul nu e, totuși, generalizat, chiar dacă uneori limbajul alunecă spre vulg. Există o scuză, totuși: spectacolul tribunei – pitoresc și adesea colorat. Dar acesta nu stîrnește, nu schilodește, nu dezumanizează. Amuză și trece. Tocmai de aceea sîntem îngăduitori. Nu face rău, doar distrează…
Spiritul de gloată dezlănțuită ce domină așa-zișii suporteri ai „marilor bucureștene” cu ifose de primadone ale fotbalului românesc nu face decît să-i readucă pe aceștia în grotele preistoriei.Locul lor e doar în desenele rupestre, și nu în tribunele stadioanelor. Dacă pretindem că am depășit stadiul primatelor, adică al animalității și ne-am cîștigat astfel statutul de civilizați!… ibunei – pitoresc și adesea colorat. Dar acesta nu stîrnește

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!