FĂRĂ PREJUDECĂȚI

Acontarea normalității

Mihai BUZNEA

Ministrul Paul Păcuraru a detonat, în aceste zile, o bombă mediatică cu impact devastator asupra multora dintre slujbașii români: începînd cu anul viitor vor fi disponibilizați peste o sută de mii de funcționari, cifra respectivă reprezentînd aproximativ 10 la sută din totalul angajaților salarizați de la buget. Trebuie spus, celor care încă nu știu, că acum se construiește bugetul anului viitor, nevoia de resurse financiare este imensă, fiecare minister și domeniu așteaptă și își revendică dreptul la cît mai mulți bani, iar sacul nu este unul care să dea pe dinafară.
Intențiile ministrului Muncii au stîrnit reacții pro și contra, vehemente sau doar constatative. Ce se va face cu acești oameni condamnați la o concediere în masă și cărora vor trebui să li se plătească salarii compensatorii și ajutoare de șomaj? Va rezolva ceva această translare din sectorul public în cel privat? Ce evoluție va cunoaște calitatea prestațiilor pe zona serviciilor publice ș.a.m.d.? Deocamdată un lucru este cert: deși 2008 va fi un an electoral, liberalii premierului Călin Popescu Tăriceanu nu pregetă să-și bată cuie în talpă, cu riscul de a-și șifona imaginea și de a-și pierde, eventual, din electorat, spre a insista asupra rezolvării programelor de modernizare a administrației, cu care au intrat la guvernare. în ultimă instanță, acesta s-ar putea solda, totuși, cu un cîștig.
Dar unde se află, în momentul de față, administrația publică și celelalte instituții ce țin de alocațiile bugetare? Unii dintre analiști, dar și mulți dintre beneficiarii serviciilor acestora, le consideră supradimensionate și lipsite de performanță. Alții, dimpotrivă: că sînt deficitare la capitolul resurselor umane și, deci, ar trebui optimizate schemele de personal și de instituții ce vin în contact nemijlocit cu publicul. Voci guvernamentale susțin, însă, că cel puțin jumătate dintre agențiile păstorite de Executiv ar putea dispare fără să se observe în nici un fel ieșirea lor din scenă. Oricîte puncte de vedere și oricîte soluții s-ar avansa în această direcție, nu cred că se poate ocoli o constatare de bun simț: aparatul birocratic românesc trebuie redimensionat atît în expresia sa numerică, dar mai ales în cea a performanțelor. Administrațiile locale, județene, departamentale și centrale, inclusiv ministerele, sînt tributare bugetului prin structuri greoaie și împovărătoare. Iar ceea ce intenționează să facă Guvernul prin ministerul de resort nu e altceva decît o acontare a normalității atît de mult întîrziată, deși era de primă linie ca importanță și efect. Pînă la urmă, cineva trebuia să-și asume responsabilitatea și riscurile ce derivă din aceasta, chiar și cu prețul huiduielilor și al lapidării publice.
Dincolo de durerile și provocările unor disponibilizări de o asemenea anvergură, dacă ele se vor face, se află șansele unei modernități europene, și nu numai, cu efecte benefice rapide. Cu o condiție esențială: modernitatea să însemne structuri administrative adecvate, elastice, personal competent și infrastructură corespunzătoare. Altfel riscăm să rămînem la stadiul în care ne aflăm și să ne limităm intervențiile la discuții declarative, dar lipsite de conținut.eptul la cît mai mulți bani, iar sacul nu este unul care să dea pe dinafară.
In

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!