Fără prejudecăți

Personalități sau personaje?

Mihai BUZNEA

Testul național inițiat de Televiziunea română ne-a propus nouă, tuturor, o temă incitantă și de referință pentru capacitatea noastră de valorizare: să-l definim pe cel mai mare român din toate timpurile. Statisticienii în demografie au stabilit că de la începuturi și pînă în zilele noastre s-au născut, și-au creat o personalitate (dacă au făcut-o) și s-au repausat întru cele veșnice peste un miliard de conaționali. Cum să decelezi din această copleșitoare maree umană pe cel care a avut moțul mai mare, fruntea mai lată și pieptul de aramă mai bombat, cînd mărturiile istorice care ni s-au transmis sînt rare ca iarba de leac și, pe deasupra, stîrnesc interesul doar al unei mîini de oameni?! Ignoranța în materie a românului de rînd este proverbială și ea a măcinat, și macină în continuare, generații peste generații de compatrioți, astfel că nu văd să putem ajunge, vreodată, la finalul unui demers atît de pretențios pe care ni l-au propus formatorii de opinie ai televiziunii naționale.
Dar bunele, nobilele intenții trebuie primite și apreciate pentru scopul lor, indiferent dacă rezultatul va fi unul neprevăzut, dezamăgitor sau chiar descalificant. TOP-ul celor o sută de VIP-uri (spre a folosi un termen contemporan în defavoarea celui consacrat, de personalități) a fixat în lumina strălucitoare a reflectoarelor nume de domni și domnițe ce nu au nimic în comun cu figurile legendare, reprezentative, ale acestui glorios neam și pămînt. Nu rostesc dintre aceste nume, spre a nu fi acuzat de subiectivism, partizanat sau de incapacitate valorizantă. în fond, marele cîștig postdecembrist al românilor este acela de a rosti cu voce tare ceea ce gîndește. Asta amintindu-ne de străvechea zicală: a vorbit și nea Ion, că doar și el e om!…
Fără a mă considera în nici un fel personajul moralizator cu care aș putea fi asociat (și nici acceptat), fiindcă nu m-a blagoslovit nimeni cu o asemenea calitate, pe care o merită alții mult mai mult decît mine, constat din nou (și pentru a cîta oară, oare?!), că românul s-a născut nu doar poet; că se pricepe nu doar la politică, la fotbal și la afaceri. Cu acceeași îndreptățită autoritate, el se pronunță fără reținere în chestiuni majore, precum cea de a-l stabili pe cel mai notoriu român din toate veacurile. Ocazie cu care i-am redescoperit calități inconfundabile, precum neseriozitatea în situații ce reclamă tocmai opusul ei, superficialitatea, absența bunului simț. El are un
comportament gregar, este miștocar și cînd nu este cazul, persiflant, pus pe șotii și glume ieftine. După care așteaptă să-l lauzi cît de deștept este…! Exprimate în termeni moderni, le-am putea reuni într-o expresie definitorie: conduită deviantă, pe o scară a valorilor răsturnate. Tentat – pentru o clipită – să-i asemui cu renumitele personaje de poveste Păcală și Tândală, sau cu modernul Bulă, mi-am revenit rapid din eroarea pe care eram cît pe-aci să o comit, și asta pentru că respectivii actori ai comediei umane românești au fost înzestrați cu inteligență nativă și dăruiți să ne arate nouă, celorlalți, asemănarea cu ridicolul de situație. Din îndemnul lăuntric spre teribilism și superficialitate a rezultat acea ierarhizare din care nu lipsesc iluștrii nereprezentativi, în dauna notoriilor autentici. Cultura manelelor, a burgherilor și a buricelor dezgolite pînă aproape de părul pubian s-a manifestat cu întreaga-i splendoare, creionînd profilul unei nații pentru care valorile autentice nu există, ori pur și simplu sînt tratate cu indiferență. Iar lepădarea de acele valori, ca și fetișizarea altora, se dovedesc la fel de periculoase. Iată de ce consider potrivit să apelez la una din celebrele replici ale lui Cicero: „Non numero, red pondere” (Nu după număr, ci după greutate). Adică: „Dacă sunt mai mulți cei cărora li s-a dat în mod necinstit decît cei cărora li s-a răpit pe nedrept, prin aceasta ei nu sunt mai puternici, pentru că nu după număr sînt judecați, ci după valoarea lor”.
Sînt rezervat, ca să nu mă declar suficient de sceptic în legătură cu autoritatea finală a rezultatelor top-ului despre cel mai mare român. Care ar putea fi acele criterii valorizante infailibile îndreptățite să-l urce pe acesta pe soclul unicității dintre miliardul de români? Tare mi-e teamă să nu persistăm în marele păcat al confuziei între personalitate și personaj! Pentru că în derizoriu și ridicol deja ne aflăm. După criteriile majorității actuale, verdictul este cum nu se poate mai previzibil.de leac și, pe deasupra, stîrnesc

Articol recuperat din arhiva brută a Ziarului de Bacău. Poate conține elemente suplimentare, care nu aparțin produsului jurnalistic. Ne cerem scuze pentru inconvenient!