Amatorii de senzații tari, trăitori la antipozi, sînt invitați la un concurs care a stîrnit un interes uriaș încă din clipele imediat următoare lansării acestuia, chiar dacă aventura cu pricina încalcă porunca a zecea din decalogul poruncilor dumnezeiești: să nu poftești nimic din ce este al aproapelui tău. Pe limbajul mirenilor: să nu preacurvești. Năstrușnica idee aparține unui realizator de la un post australian de radio care, în căutare de audiență, și-a invitat ascultătorii – conaționali sau sau de aiurea, să participe la o întrecere al cărei generic sună cam așa: „care este cea mai mică sumă pentru care ai fi dispus(ă) să-ți înșeli soțul (soția) cu o persoană necunoscută?”
Impactul a fost unul de comă: în numai cîteva ore, mai multe mii de cupluri și-au făcut cunoscute ofertele, ridicînd instantaneu cifra de afaceri a companiilor de servicii telefonice și ratingul respectivului post. Ofertele – tentante: de la 50.000 la 15.000 de dolari pentru o singură partidă de sex. Marele premiu pentru cuplul cîștigător: o emisiune în direct cu ascultătorii, păstrîndu-se discreția totală asupra identității acestora. Se mai spune că picanteriile debitate în cadrul talk-show-ului cu pricina ar putea fi transpuse pe casete, care mai mult ca sigur vor da marea lovitură de piață. În fond, lumea are nevoie de așa ceva, iar o asemenea idee năstrușnică nu face altceva decît să satisfacă pofta de aventuri erotice inclusiv a celor care, neavînd în pușculiță suma necesară plății unei atare experiențe, o vor trăi plătind doar cîțiva dolari. Plus că o pot avea la îndemînă ori de cîte ori va dori să retrăiască experiența. Distracție pentru oamenii cu bani și amatori de senzații tari, care nu mai știu cum să și-i cheltuiască. Deocamdată, Biserica nu și-a prezentat poziția în chestiunea respectivă, aceasta putînd să însemne fie o detașare, fie o acceptare tacită. Dreptul ei!
Ce șanse ar putea avea pe la noi, un asemenea concurs? Iată o întrebare cu foarte multe răspunsuri posibile. Oricum, în ce mă privește, nu văd românul, oricît de cuprins ar fi el, să pună la bătaie nu 50.000, ci chiar 10.000 de parai pentru o partidă de sex… vinovat. Așa ceva poate să facă pe mult mai puțin sau chiar pe nimic. El, românul, este expert în pusul coarnelor sau în acceptarea lor. A devenit un fel de sport național. Ochii văd, inima cere și, astfel, lipitura se face instantaneu, cu doar o masă bogată la un restaurant oarecare și o cameră de hotel. Secretul aventurii? La ce e bun, dacă nu servești și desertul – o laudă între prieteni, la un pahar de bîrfă. Se cheamă că nu ai făcut nimic. În asta, tot noi sîntem mai tari chiar și decît australienii. Le dăm lecții pe oriunde se nimerește: prin cabinele autotrenurilor turcești sau în parcări, prin parcuri și cabine de W.C.- uri, în lanuri de porumb ori în compartimente de vagoane de cale ferată. Spontaneitatea e garantată, iar inventivitatea nu are limite. Încornorații se plimbă în voie printre noi, iar coarnele au devenit un fel de blazon pe chipurile pașnicilor soți și ale soțiilor ingenue. Și ce-i rău în asta? Doar nu piere lumea din așa ceva! Abia mai alungă plictisul! Parcă eschimoșii nu procedează cam la fel? Pe cînd un concurs gen „număratul părului pubian”, sau ceva pe aproape? Cu astfel de provocare ai toate șansele să devii milionar în bancnota unchiului Sam. (Mihai BUZNEA)
Lasă un răspuns